Dincolo de paginile cărţilor şi de cinematografie, spionajul aparţine culiselor istoriei, iar oamenii care îşi dedică viaţa secretizării informaţiei sunt cât se poate de reali. Care să fie însă imaginea care ne trece prin faţa ochilor atunci când auzim cuvântul spion? Pariul s-ar pune, mai mult ca sigur, pe şarmantul James Bond, arhetipul siguranţei de sine şi al misterului. Şi totuşi, la fel de potrivită rolului ar fi imaginea unei femei-spion, cu atât mai mult cu cât atuurile feminine par special croite pentru misiuni secrete. Şi ce dacă bărbaţii tac mâlc atunci când le pui întrebări incomode? Şi ce dacă pe chipul lor nu poţi citi câteodată nicio emoţie, şi ce dacă vocea nu le tremură şi acţiunile par calculate şi precise? Asul ne stă ascuns în mânecă într-o la fel de mare măsură.
Ba chiar mai mulţi aşi, dacă citim articolul scris de Maseena Ziegler pe baza interviului cu o fostă spioană americană şi a declaraţiilor şefului Mossad, Tamir Pardo. Acesta a mărturisit de curând unei publicaţii israeliene că femeile posedă atribute, atât native cât şi dobândite social, care le recomandă pentru spionaj – multi tasking-ul, capacitatea de a juca roluri şi de a-şi suprima ego-ul pentru a-şi atinge scopul, dar şi pe cea de a descifra o situaţie dată şi de a i se adapta instantaneu. În acelaşi timp, Lindsay Moran, care a lucrat ani buni pentru CIA, adaugă şi ea plusuri pe listă. Iar istoria a consemnat câteva nume de femei care care au sacrificat liniştea unui trai simplu alături de familie pentru a-şi risca viaţa ca agenţi, nu întotdeauna de partea binelui. Şi asta pentru că, aşa cum bine spunea Laurel Thatcher Ulrich, femeile excesiv de manierate nu au făcut istorie.
V-aţi imaginat vreodată Mata Hari?
Citiţi şi
Dispariția lentă a unei platforme de socializare și posibilitatea ca tu să devii CEO
