Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De la steluţele ninja la stelele Michelin (II)

29 September 2014

cosmin dragomirDintr-un nevinovat ghid pentru automobiliști în urmă cu 114 ani, Ghidul Michelin a devenit cel mai puternic și influent instrument de ierarhizare a celor mai luxoase stabilimente culinare. Privit cu respect și teamă de cei care-l consideră un fel de biblie a gastronomiei, ghidul are parte și de o importantă tabără formată din cei suspicioși, cei care-l dezavuează și sunt convinși că, în timp, a devenit prea puternic și că efectele lui sunt mai degrabă nocive.

Fără îndoială că progresele artei culinare europene se datorează în mare măsură Ghidului Michelin care, prin inspectorii lui, a urmărit cu consecvență să fie respectate anumite standarde calitative și estetice. În același timp, are o contribuție majoră la transformarea gastronomiei într-o artă, făcând din chef-i adevărați artiști care-ți iau răsuflarea cu capodoperele lor. Nu trebuie ignorat nici faptul că ghidul Michelin a pus umărul serios la prospera industrie hotelieră și a restaurantelor de lux în care se câștigă sume exorbitante. Stelele Michelin conferă unui restaurant un statut aparte, care-i permite să urce prețul unei mese spre un minim de câteva sute de euro. Pe de altă parte, cultura gastronomică a devenit o preocupare a maselor. Cărțile culinare, fie că aparțin unor mari chef-i și conțin adevărate demonstrații de virtuozitate, fie că sunt concepute pentru a ajuta amatorii gătitului cu sfaturi simple, se vând foarte bine, asfel încât sunt rare librăriile în care nu găsești un raft destinat lor. Show-rile culinare au o audiență care stârnește invidia. Până și în România se vorbește despre prezența educației culinare ca disciplină în programa școlară.

French chef Joel Robuchon

În ciuda meritelor de necontestat ale Ghidului Michelin, numărul celor care nu văd cu ochi buni activitatea acestei instituții a crescut. Mare parte a protestatarilor invocă secretul din jurul activității inspectorilor care monitorizează restaurantele. S-a tot vorbit despre numărul scăzut al acestora, lucru care ar afecta activitatea lor, despre modul în care se face preselecția restaurantelor care vor fi monitorizate sau cât de des e vizitat un restaurant aspirant ori unul căruia i s-a acordat deja una, două sau trei stele Michelin. De multe ori, au fost chestionate criteriile pe care le au în vedere inspectorii. În 2005, Joel Robuchon, cel mai galonat chef de pe mapamond (28 stele Michelin), inflama opinia publică spunând că „atâta timp cât Michelin rămâne înțepenit în trecut, nici nu mă interesează să mă menționeze”. Considerând stantardele de cotare a restaurantelor anacronice, el se îndoia de imparțialitatea celor care decideau ierarhiile.

pear

Desert la Midsummer House, Cambridge, 2 stele Michelin (sursa foto: www.elizabethonfood.com)

 Nu sunt de ignorat nici acuzațiile că Michelin omoară bucătăriile tradiționale, acordând stele restaurantelor orientate spre bucătăria franțuzească. În ciuda extinderii către sudul Asiei și Japonia sau tocmai de aceea, mulți se întreabă de ce sunt ignorate bucătării puternice, precum cea italiană, care a primit prea puține stele. De altfel, s-a discutat mult și pe baza speculațiilor că extinderea către Japonia n-ar fi străină de interesele concernului Michelin pentru piața de automobile din această țară.

Nu în ultimul rând, mulți jurnaliști, mai ales cei de peste ocean, au ironizat direcția dată de inspectorii Michelin criticii culinare. Adesea rubricile de profil suferă din cauza limbajului pretențios, bombastic, deseori penibil al cronicarilor care pică victimă abordărilor metaforice atunci când e vorba de a aprecia o masă foarte bună. Și, spun ei, chiar și interesul publicului decent a scăzut, restaurantele apreciate de ghidul Michelin fiind la cheremul snobilor bogați, a celor imbecilizați de avalanșa consumeristă specifică societății moderne. Convivialitatea, atît de prețuită ca atmosferă, ar fi dispărut de pe meniurile acestor restaurante, lasând locul unei stări de spirit mobilată de fițe și mofturi.

ghid 2015

Aparent indiferenți la rumorile din jur, oamenii de la Michelin își continuă munca. Săptamâna aceasta a apărut Ghidul Michelin pentru 2015.



Citiţi şi

S-a întâmplat în America – lecția care ar trebui predată în fiecare școală

Primul ghid Gault&Millau România

De ce fură din magazine japonezele în vârstă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,042 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro