Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Detest bărbații căsătoriți

6 December 2015

Evident, nu pe toți. Doar pe cei pe care îi cunosc din tinerețe, pe membrii „haitei” cu care am trăit excentric clipele burlăciei, pe cei cu care am ieșit la vânătoare, am chefuit, ne-am distrat și ne ziceam că lumea este a noastră, că o să ne trăim „forever” libertatea, că nimeni și nimic nu ne va încătușa. Între timp, am rămas singurul burlac al găștii de odinioară, iar „întregirea haitei” (așa spuneam când ne adunam cu toții) s-a transformat în întâlniri îndividuale tot mai sporadice, întâmplătoare, formula de salut dublându-se prin adăugarea invariabilă a întrebării „Tu când te însori?”, urmată de nelipsitele glume pe seama „nefericitei” vieți de burlac, niscaiva nostalgii și argumentarea justificativă a binefacerilor vieții alături de nevastă și plozi, ceea ce mi se recomandă și mie a gusta, în speranța că deștul de miere din butoi nu se va consuma prea curând.

Fiind băiat cu corazonul simțitor și inițiativă, pun mâna pe telefon și rezerv un restaurant cochet, mă asigur că nu va mai călca nimeni pe acolo în intervalul solicitat, apoi îi sun pe toți „lupii” și îi invit, fără drept de refuz în data de, la ora de, să fac o cinste în amintirea vremurilor bune. Ne-am „întregit” pe jumătate, așa că eram doar 11 „lupi”, o haită cam ciuntită, dar tot era ceva. Am înțeles prioritățile, jumătea de porc de la soacră, răceala lu’ ăla micu’, așteptăm fix atunci musafiri, tre’ s-o duc pe nevastă-mea la… Știind preferințele bahice ale fiecăruia, le-am luat câte o mică atenție, așa, mai cu ștaif, ca să mă asigur că îi corup îndeajuns ca să stăm mai mult la povești. Vodka de Novosibirsk, whiskey-ul de 25 de ani, vinul franțuzesc, berea belgiană nefiltrată, toate așteptau cuminți să apară haita. Și haita a apărut!

barbati bine

După o jumătate de oră, în care și-au făcut apariția toți playboy-i haitei, am început să fiu deranjat de intervențiile telefonice ale consoartelor, care parcă s-au înțeles, sunau una după alta, încât nu puteam să ne concentrăm la nicio discuție, căci ba unul își înfunda degetul într-o ureche și șușotea ceva pe sub masă, ba altul ieșea fuguța-fuguța afară, ca să nu îl audă „mami” că e la crâșmă, iar al treilea se refugia disperat la toaletă. Apar chelenerițele, se comandă și mâncarea, perturbate de telefoanele care deja sunau insistent, stereo, apoi 3+1, 5+1.

I-am rugat fierbinte să își oprească telefoanele, că doar nu se întâmplă nimic periculos dacă stau și ei câteva ore fără apeluri, mai ales că e vineri, după programul de lucru și nu există nici măcar riscul de a-i deranja eventual, șefii. He, he… M-am înșelat! Pericolul nu era în niciun caz vreun șef dat dracu’, ci zăcea în ei, în lupii mei, în playboy-i haitei! Am aflat, cu această ocazie, că lupul își schimbă orice, numai năravul ba, așa că nevestele justificat sună ca disperatele, pentru că știu ce poame au pe acasă, dar știu și ce norocoase sunt că au pus mâna pe așa bărbați virili, șarmanți irezistibili, seducători cu patalama, așadar, pardon, dar consoartele sunt geloase și de aia simt nevoia să îi monitorizeze permanent, să nu dea necuratul să intre lupul la mioare!

Atunci a fost momentul când am făcut gafa supremă, mi-am dat cu firma de lup bătrân în cap și am început să dau din casă: „Măi, băieți, voi sunteți chiar atât de convinși că nevestele vă sună că sunt geloase? Chiar își închipuie ele că voi mergeți la f#t#t?! Păi cardurile voastre de salarii sunt la neveste! Cu cine naiba și unde le-ați putea înșela, cu o sută de lei în buzunar?! A trecut vremea colegelor ciocănite prin cămin sau iubite romantic, prin parcuri! Și vă mai și trimit la cumpărături, tu ia lapte praf, tu cumpără roșii, tu adu morcovi, țelină și o legătură de pătrunjel. Să știți că femeile sunt mult mai precaute în amantlâcuri și o fac mult mai studiat și calculat decât o fac bărbații. Nu o dată mi s-a întâmplat ca amazoanele să profite de libertatea poziției și să-și sune soțiorii ca să-i monitorizeze, dar nu pentru că îi credeau la femei, ci pentru a se asigura că au timp suficient pentru zbânțuială și nu ajunge încornoratul acasă înaintea ei. Li se părea chiar mai excitant așa! De cele mai multe ori le făceau soțiorilor și traseu de cumpărături în vreo trei-patru locuri, aflate la distanță unele de altele și aglomerate pe deasupra. Ia cumpără, tati, pamperși de colo, ulei din ăla, dar musai din ăla de dincolo, murături de la tanti aia din piață, nu de altundeva, că numai alea îs bune, și nu uita să intri și acolo, să te interesezi cum e cu reducerea la termopanele alea, că vrea mama să știe”.

După zece minute au apărut chelnerițele cu mâncarea. Se uitau mirate că stau la masă… singur. De afară se auzea scârțâit de cauciuri și mașini turate, pornind în trombă.

Fetelor, bem un vin franțuzesc!



Citiţi şi

La 40 vrei să iubești, nu să te îndrăgostești

Când iubești, scrupulele nu îşi au locul, din păcate

Într-o zi voi trăi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. bianca / 3 May 2019 20:09

    Destest barbatii. Sunt niste idioti neinteresanti, unii chiar mai prosti decat muierile…Pt mine, unu singur a facut exceptie da l-am pierdut.

    0
    0
    Reply
  2. Lara / 3 May 2019 15:49

    Trei ani si nici un semn:(((… Păcat, indiferent care ar fi motivul acestei retrageri in rezerva… Mie una imi lipsesc poveștile tale… Esti ca Povestasul lui Vargas Llosa: indispensabil… M-as bucura daca repari, ca de ragasirea unui vechi prieten…. Si răzgândirea e scrisa in legile omenești… Poate o aplici curand;)….

    0
    0
    Reply
  3. Diana / 21 March 2017 12:20

    Mi-ar placea sa va cunosc.

    0
    0
    Reply
  4. antoaneta / 6 February 2016 15:41

    fain articol si al dracului de adevarat ,va citesc mereu cu drag.

    0
    0
    Reply
  5. O femeie maritata / 9 December 2015 22:16

    Foarte fain si adevarat 🙂 Femeile (unele) sunt niste pimp-si, dar nu in traditionalul sens al cuvantului, ala murdar si cred ca sunt mult mai bune la ascunsul probelor.

    0
    0
    Reply
  6. Mihaela Baran / 7 December 2015 7:37

    Mereu vă citesc cu plăcere..

    0
    0
    Reply
  7. Victoria Serman / 6 December 2015 12:57

    Well done! 😉

    0
    0
    Reply
  8. Max / 6 December 2015 11:47

    M-am oprit din citit articolul la a doua propoziție. „Doar pe cei care îi cunosc din tinerețe,..”. Accept ca Tăriceanu să nu știe să pună „pe” înainte de „care”, la acuzativ, că-i … „decât” politician.

    Poate voi citi continuarea dacă mi se comunică îndreptarea erorii.

    0
    0
    Reply
    • The Mask / 6 December 2015 15:26

      @ Max

      Stimate domn, semnăturile celor pe care îi citiți (sau nu) pe acest site aparțin, în general, unor oameni care știu că orice strădanie de a-ți aduna în scris gândurile, într-un mod plăcut, interesant și atractiv nu este lipsită de riscuri. Dacă ați avea mai multă experiență decât dați dovadă, ați ști că a scrie un articol impecabil este un lucru destul de dificil, întrucât autorul, pe parcursul expunerii, revine asupra textului în repetate rânduri, taie, adaugă, modifică, apoi iarăși taie, adaugă, modifică. Inevitabil, există riscul ca atenția să nu mai fie 100% fidelă și să apară dezacorduri sau exprimări nefericite. În consecință, încă de la inventareaa tiparului, pe lângă zețar (dacă știți ce e acela zețar…) exista și un corector! În redacțiile comtemporane i se spune ”cap limpede” sau ”minte limpede”. Acest corector vine la redacție, editură sau tipografie după ce redactorii și-au terminat de scris textele și, cu mintea lucidă, obiectivă, odihnită, repară greșelile. Dacă ați citit vreodată în amănunt o carte sau măcar un ziar, puțin probabil să nu fi sesizat în caseta redacțională și numele celui care a asigurat corectura.
      Îmi cer scuze pentru scăparea de condei, chiar n-am sesizat-o, deși am recitit de două ori textul înainte de a trimite e-mail-ul. N-aș vrea să fac apologia corectorului, dar, așa cum ne-am găsit o mână de oameni care să ne așternem în mod gratuit gândurile pentru a-i bucura (sau enerva) pe cei peste 90.000 de urmăritori ai paginii, poate veți cugeta spre a vă oferi site-ului, tot așa, în mod gratuit, serviciile de corector, având în vedere vigilența sporită de care dați dovadă. Evident, dacă vă vedeți făcând față cerințelor unui ”cap limpede”.

      0
      0
      Reply
      • Max / 6 December 2015 17:17

        @The Mask
        Nu e vorba de vigilența mea, aici, ci de a dumneavoastră. După cum am spus, mi-am pierdut interesul de a citi textul și atât, văzând că scrieți cum vorbește un politician. În timp ce pe domnul pomenit îl apreciez ca om politic fără să am pretenții că este un mare autor de literatură, de la dumneavoastră, precum și de la Catchy, (încă) mai am așteptări de calitate a scriiturii, atât pe fond cât și pe formă. Prea multe sunt textele scrise din mână sau la mișto, ca să am timp să citesc tot ce apare. Am vrut să vă ajut, arătându-vă că vreau să vă citesc în continuare. „Mulțumesc pentru ajutor” din partea dumneavoastră ar fi fost de ajuns întrucât ar fi demonstrat că a fost doar o scăpare și nu altceva.

        Ironia cu „Dacă ați citit vreodată în amănunt o carte…” este una ieftină. Nu intenționez să demonstrez numărul de cărți citite și nici nu dau dovadă nimănui de experiența mea în ale scrisului. Sunt, doar, un cititor exigent, așa cum orice scriitor și-ar dori să aibă.

        Vă doresc succes în continuare!

        0
        0
        Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 6 December 2015 20:06

      ne cerem scuze, am îndreptat. puteți continua lectura. mulțumim.

      0
      0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro