Marketerul din mine, foarte atent, de altfel, cu sondajele de piață, tinde, ca un Michiduță, să-mi pondereze avântul. Și ar avea dreptate, de unde să știu eu ce simt barbații, în general? Că-s de toate felurile, vârstele, ariile geografice, cu IQ în exces sau cu pătrățele în exces sau echilibrați, cu de toate, cu stare sau fără, atrăgători sau nu etc. Fiecare e în felul lui, deosebit de restul. Cu alte cuvinte, n-am stofă de cercetător englez serios. Păi şi-atunci? Ce fac, mă bag singur în seamă? Cam da.
Să începem cu începutul. Cu clișeele. Cu fluturii din stomac. După mine, starea aia se numeste intestin/colon iritabil şi e apanajul stresului serios. De unde dragoste? De Powerpoint de dat de pe azi pe mâine, minimum 35 de slide-uri? Deci nu-s fluturi în stomac, sunt doar vulcanii noroioși din tine şi n-au de-a face nimic cu dragostea.
Ce alt clişeu mai știu? Că bărbatii sunt mai nesimțitori cu inima, în comparaţie cu femeile? Unde, în filme? Dar noi trăim în viață, suntem live, ne pasă de zâmbetul vostru, dragi Eve, și-l aşteptăm ca mulțimea la coadă, la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, ne-am târî și în genunchi să vă vedem acordându-ne atenție. Aaaa, că ne dăm Titi Durul, aia-i altceva, dar am văzut, mai degrabă, bărbați topindu-se pe picioare, decât fete, când e vorba de corason. Și, da, o facem mai puțin teatral. Dar mai profund, nu ne putem ascunde emoţiile sub fond de ten tocmai pentru că nu s-a inventat aşa ceva pentru bărbați.
Incă una: am tot văzut/auzit/vorbit că dragostea la prima vedere nu există. Că numai timpul validează emoția adevărată. Și uite așa, în unele cupluri trec anii și nu se întâmplă nimic. Ea așteaptă marea declarație, câteodată se și întâmplă, dar dragoste nu prea e. E obisnuință, oameni buni. E ceva poate convenabil, la îndemână. Unii-i zic compromis. Alții, dragoste matură. Şi restul, habar n-am cum, că nu-s Mafalda, să le știu pe toate. Dar lălăiala aia nu-i dragoste și n-aveți decât să vă supărați pe mine, în definitiv, așa o văd eu.
Ce clișee mai avem? Habar n-am. Or fi, că nimeni nu se aseamănă cu nimeni.
Pe de altă parte, cred că fiecare Adam are prin matricea ADN predispoziție către o anumită Evă, cu un anumit tip de sex appeal. Imagine care ne cam încinge și care se va schimba doar de câteva ori în viață, în funcție de vârstele noastre biologice. Nu știu dacă e corect, dar i-aș zice pasiune, pentru că e predispoziția către ceva foarte fizic, foarte puternic şi care se cam duce odată cu ceea ce se întâmplă după prima dezchiloțare comună. Repet, aş denumi-o pasiune, şi nu dragoste. Și, da, nu e de blamat deloc.
Cum apare, totuși, marea emoție? Apare brusc. Netrecută în agendă, în ziua respectivă. Treci pe lângă cineva şi are ceva, propriu numai fetei/femeii respective. Că râde într-un fel, că o apucă ridicatul părului într-o codiță, dezvelindu-şi gâtul, că se alintă de față cu tine sau se dă bățoasă sau botoasă, că-i glasul de vină sau are ochii tulburători, că stă la coadă înaintea ta sau te bușeşte cu mașina, că are o replică pe FB, de râzi de unul singur, e ceva numai al ei, iar ție îți sună clopoţelul. Firav, că-i ruginit demult, dar sună, nu doarme. Și, nu, nu-i dragoste la prima vedere.
Inițial, e curiozitate. Sinceră. Apoi curiozitatea ta de motan cuminte se amplifică vizavi de Musette. Și brusc începi să zâmbești singur, numai gândindu-te la ea. Și, da, faci proiecții, cum ar fi dacă… (din experienţa proprie, numai visele au avut happy end, realitatea pe teren fiind cruntă. Bine, eu, ăla de zici că mâncă numai eugenii şi bea zeamă de varză, eram topit după ea, the queen. Sigur, e o defecțiune clară de ADN, care s-o corecta în altă viață, dar deocamdată situația e ca și când aș juca fotbal, sunt în minutul 30 şi e deja 3-0 pentru ceilalți și mai sunt de jucat încă 60 de minute şi de încasat 6 goluri. Și ce-i mai nașpa e că nu poţi părăsi terenul, că toți ochii-s țintă pe tine. Acum înțelegeți de ce nu mor după fotbal?)
Proiecții, neproiecții, femeile încep să ți se împartă instantaneu în două categorii mari și late: ea și restul lumii. Ea e frumoasă, de ți se taie răsuflarea. Așa o vezi tu, iar părerea restului lumii chiar nu mai contează, în clipele acelea. Şi deșteaptă/inteligentă, sexi, spontană, elevată și nebunatică și ce mai dă Dumnezeu. Ea e totul. Odată ce ți s-a insinuat în suflet, n-ai aer. Încerci să fii spiritual şi-ți iese. La a 200-a încercare, după ce de 199 de ori te-a privit cu milă autentică.
Normal, te vezi populând pământul cu ea, te oferi să-i gătești primul ceai din viața ta, care-i va lăsa gura apă, și altele. Și pentru că e dragoste, îţi pasă. Nu vrei s-o vezi înghețând iarna sau topindu-se vara, așa că faci ce trebuie făcut. Te implici, pentru că, repet, îți pasă. Nu poate să-ţi pese de un străin. Și bagi suflet în orice, nu ești indiferent. Asta arată emoția autentică. Te mai cerți, îi mai faci observație, iarăși pentru că îți pasă de ea. Nu e critică de dragul criticii, ci e efectul faptului că nu ți-e deloc indiferentă. Ba din contră.
Așadar, cum e bărbatul indrăgostit? În suflet, e un vulcan. Dar nu noroios. Cât ține? Depinde de ce vede în fața ochilor. Dacă numai tu pedalezi, vei obosi, mai devreme sau mai târziu. Dacă vă implicați amândoi, natural, va ține. Da, suntem oameni, avem orgolii, mai obosim, dar oamenii care țin sincer unii la alții nu lasă ca noaptea să-i despartă supărați. Când apare așa ceva înseamnă că timpul va începe curând să cearnă nisipul în două clepsidre diferite…
Ceea ce înseamnă că e loc de o nouă dragoste. Poate chiar dragostea cu femeia restului vieţii tale.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Despre feminitate conștientă, vulnerabilitate asumată și atracție autentică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.