Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragostea seacă, cui dracu’ să-i placă?

24 February 2018

ANDRA TISCHERLa noi, primăvara e anotimpul privilegiat, pentru că stă în firea noastră să privim cu seninătate dincolo de norii care întunecă orizontul câteodată. Știm bine că nu durează și că orice trecere aduce cu sine o revigorare a naturii, a omului, a universului. Cu toții suntem trecători, dar postexistența ne îmbie cu promisiunea unei renașteri în ordinea echilibrului și a perfecțiunii Paradisului, așa cum natura se re-face întru frumos în pragul lui Martie, Germănarul sau Încolțitorul, cum e numit în popor.

După lunile de metal greu ale iernii, omul e mișcat de razele Soarelui care-i aprind mintea și sufletul și-l redau Vieții care freamătă în fiecare floare ieșită de sub poleiala gerului, făcând să-i scapere inima de dor de dragoste.

Sevele proaspete ale pământului mustesc în venele feciorilor care își caută aleasa inimii, așa cum păsările încep să-şi caute perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor… Românii sunt meșteri la ziceri de dragoste, i-auzi:

Foaie verde foi de fag,

Mândro, te-am cătat cu drag;

Toată vara te-am cătat,

Nicăieri nu te-am aflat;

Toată vara a trecut

Și eu nu te-am mai văzut.

Cocoarele vin, se duc,

Eu de doru-ți mă usuc.

Nu știu ce sunt vinovat,

Nu știu de ce m-ai uitat.

Ori p-altu’ ai îndrăgit,

Sau, poate, te-ai fudulit.

Ia treci, vară, mai curând

Și-mplinește al meu gând:

Să-mi văz puica, s-o sărut.

Face-m-aș o frunză-n vânt

S-ajung la ea și să-i cânt

Doina mea, doină de dor,

Pe brațele ei să mor.

poze-tineri-dragobete

Sursă foto: simonaprill.com

Dragobetele, fiu al babei Dochia, un Făt-Frumos autohton, un fel de Cupidon sau Eros din mitologiile apropiate nouă, la fel de tânăr și frumos, parte omenească și parte îngerească,  și-a luat ziua de 24 februarie ca să agite spiritele, să unească om cu om și să-i nuntească pe vecie, în sânul naturii. Nu-i bai, nici Sfântul lor Valentin nu-i de ici de colo, dar ca al nostru mândru nu-i cât ai căta de-a lungul și de-a latul lumii, ăsteia, și nu-i mică, bat-o norocul!

Dragobetele sărută feteleeeee! se aude prin sate, iar feciorii umblă să le prindă, la ”zburătorit”, să le sărute, fiindcă așa se zice în popor: ”Dragostea trebuie cucuerită, nu cerșită”. Asta ca să le meargă bine tot anul! Flăcăii din unele părți își crestează brațul să se facă frați de cruce, prin împreunarea sângelui din scrijelitură, toată viața să-și poarte de grijă… Dacă vor ca iubirea să le fie călăuză în anul ce vine  – care acum începe după cei care muncesc pământul – tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute (”Dragostea seacă, cui dracu’ să-i placă?”, zice românașul verde, iar fetele tinere care nu-s de măritat încă își pun busuioc sfințit sub pernă dacă sunt curioase să își afle ursitul… având credința că „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor” sau „Dragomiru-Florea”, cum i se mai zice Dragobetelui, le va ajuta să găsească iubirea adevărată. Una singură din fetele pe care le urmăresc hârjonindu-se va fi aleasa inimii, și în unele părți, familiile permit traiul în aceeași casă, pentru ”potriveală”, ca să-și dea seama dacă pot rămâne împreună pentru o viață întreagă. Băieții n-au voie să supere fetele, pentru  că asta le va aduce nenoroc tot anul. N-au voie să plângă fiindcă poartă ghinion, dacă însă n-or găsi la vreme un sortit, se pot descânta cu “zăpada zânelor”, ultima zăpadă a câmpului, care nu numai că le dezleagă cununiile, dar le și face frumoase, albe și proaspete ca neaua… Are și pentru asta omul din popor o vorbă: ”Dragostea e ca un dar, când e dulce, când amar”, fir-ar ea de dragoste, cum mai rupe suflete!

Frumoase-s mândrele când se primenesc la chemarea flăcăilor, dulce e dragostea de fată mare, când cuprinde zarea cu privirea ei curată, mult iubit badea când o prinde în brațe și se topește de dragul ei.

Hai, mândruțo, amândoi

Să ducem boii-n zăvoi

Să cânte cucii pă noi.

Sus, în vârfu’ muntelui,

Cântă tata-al cucului.

Cântă cucu, să rotește,

Ca mândra când să gătește

Și resfiră penele

Ca mândra sprâncenele.

Dragobetele sărută feteleeeee! 

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Un joc al seducției

Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi

„Și-ți spun numai: bucură-te și fă ce vrei !”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
521 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro