Pionier în studierea stării de prezență, supranumită “Mother of Mindfulness”, Ellen Langer, 70, este prima femeie profesor care și-a câștigat catedra de psihologie a Universității Harvard pe viață. A scris peste 200 de articole și 11 carți despre puterea minții de a influența sănătatea și starea de bine, trăiește, pictează, lucrează și observă lumea din Cambridge, Massachusetts. Întreaga ei muncă se bazează pe o ideea considerată altădată radicală, devenită comună în neuroștiințe: schimbând modul în care gândim și credem, ne putem transforma nu doar exeperiențele, ci și trupurile. Experimentele ei, unele, neconvenționale, includ cel mai adesea “păcălirea” minții…
Pe site-ul ei, EllenLanger.com, explică: “Cercetările laboratorului nostru continuă să exploreze, să extindă și să rafineze teoria stării de prezență în mai multe domenii. Cea mai mare parte a cercetărilor actuale privește interacțiunea stării de prezență cu sănătatea, afacerile și educația. Multe dintre studii testează teoria unității minte-trup, propusă prima dată în 1979. Testul original a fost un studiu cu întoarcere în timp (counterclockwise) care sugera că putem avea mult mai mult control asupra sănătății noastre decât ne-am dat seama până acum. Am replicat conceptul și pentru alte scopuri – scăderea în greutate, vederea, diabetul și răcelile. Curând va fi testat și pe femei cu cancer de sân stadiul IV. Alte proiecte în curs de desfășurare urmăresc folosirea stării de prezență pentru a stimula inovația, a îmbunătăți procesul de învățare și memoria, dar și pentru a elimina stereotipurile și a scăpa de impulsul de a hărțui.”
„Când nu suntem prezenți, nu suntem acolo, ca să știm că nu suntem acolo!”
“Majoritatea suferințelor noatre psihologice sau fizice, individuale, naționale sau internaționale sunt în legătură directă sau indirectă cu starea de prezență. În toate studiile mele, am crescut starea de prezență și am obținut beneficii măsurabile pentru competență, bunăstarea psihologică și sănătatea fizică.
(…)
Lumea e o construcție socială: orice decizie are sens când o iei, dar când nu se mai potrivește, reconstruiește-o ca să aibă iar sens. Există o tendință de a confunda stabilitatea atitudinii noastre mentale cu fenomenele care se întâmplă. Lucrurile se schimbă! Dacă vrei să le menții stabile în mintea ta, fă-o, dar fii conștient că se schimbă, în fapt.
(…)
Căutăm certitudini și asta e problema. Asta ne conduce frecvent spre eroare și rar în incertitudine. În loc să cauți iluzia stabilității, explorează puterea incertitudinii. Incertitudinea e un lucru pozitiv, certitudinea e iluzorie. Observarea noutății revelează incertitudini. De câte ori iei o decizie, înseamnă că există incertitudine, dacă nu există incertitudine, nu e nevoie să iei o decizie. Dacă presupui că totul este de așteptat să fie exact așa cum este, nu te gândești la soluții din prezent. Erorile ne dau informații despre cât suntem de prezenți. Greșeala arată că nu ești în prezent. A fi lipsit de prezență (Mindless) este o stare inactivă a minții, în care trecutul supra-determină prezentul, te afli blocat într-o singură perspectivă, ești nereceptiv la context, ești guvernat de reguli și rutine.” Numai lucruri rele…
Primul experiment al lui Ellen Langen “în sensul invers acelor de ceasornic”, a apărut ca urmare a observațiilor că oamenii au nevoie de ceva care să declanșeze psihologic acțiunea trupului de a lua măsuri să se vindece singur. A decis să-și urmeze instinctul și a rezultat o mini demonstrație șocantă despre cum întoarcerea mentală asistată, regizată, dacă vreți, în timpul în care erai sănătos ori tânăr poate ameliora, vindeca sau întineri. Rezultatele au fost atât de uimitoare, aproape prea bune să fie adevărate, încât Langer nici nu le-a trimis spre publicare, temându-se că vor fi respinse. La vremea aceea nu se vorbea despre o medicină pentru minte și corp deopotrivă.
Un om obișnuit, la asemenea rezultate, s-ar fi repezit să comunice întregii lumi că, dacă centrul de control al deteriorărilor fizice e în creierul nostru, n-ar trebui să ajungem bătrâni și bolnavi. Ci doar să trăim mai mult și mai bine. Dar tânăra cercetătoare nu s-a pripit. Poate și de teama de a nu fi ridiculizată, poate și pentru că a fi prezent în viața ta, în timpul prezent, alert, atent la tine și la tot ce se petrece în jurul tău, nu e un lucru chiar ușor… Altfel eram și suntem încă obișnuiți să trăim – prinși în capcană.
Iată cum s-a desfășurat experimentul. Într-o zi din toamna lui 1981, opt bărbați de 70-80 de ani au coborât dintr-un autobuz în fața unei foste mănăstiri din New Hampshire. S-au îndreptat spre intrare mergând cu greutate, unii aveau bastoane, alții păreau că nu vor supraviețui nici acelei zile. Odată întrați, s-au trezit în… trecut. La un radio vintage se auzea muzica lui Perry Como, iar pe ecranul unui un televizor alb-negru îi întâmpina Ed Sullivan. Totul în jur era aranjat să pară că se află în 1959 – reviste, ziare, cărți. Aici urmau să petreacă o săptămână.
Înainte de experiment, toți bărbații au fost testați în ceea ce privește dexteritatea, puterea de a apuca și strânge un obiect, flexibilitatea, auzul, vederea, memoria și capacitățile cognitive. Cam toți biomarkerii geriatrici posibil de evaluat atunci. Langer previziona că toți parametrii se vor modifica după acele zile de intervenție psihologică intensă.
Bărbaților li s-a spus: nu trebuie doar să vă amintiți cum erați cu 22 de ani în urmă, ci să vă purtați ca atunci, să gândiți că sunteți cei de atunci, dacă veți reuși asta, avem motive solide să credem că vă veți și simți ca atunci. Nimic din jurul lor nu strica iluzia că se scuturaseră de 22 de ani – fără oglinzi, fără haine moderne, fără alte fotografii decât cele cu ei mult mai tineri, iar toate filmele, programele TV, muzica și conversațiile zilnice se mențineau în acea zonă din trecut. Comparativ cu un grup martor studiat anterior, căruia nu i se recomandase întoarcerea în timp cu tot ce însemna ea, grupul acesta a surclasat semnificativ la unele dintre măsurătorile de după experiment. Judecători independenți au declarat că arătau mai tineri, mai supli, mai mobili. “Dacă și-au setat mintea să fie cu 22 de ani mai tânăr, corpul a urmat-o.”
Langer n-a mai reluat experimentul, fiind prea scump și complicat. Dar în 2010, a fost consultant pentru serialul din patru episoade transmis de BBC: “The Young Ones”, în care “cobai” au fost șase foste celebrități. După o săptămână petrecută într-un cadru special amenajat să recreeze anul 1975, au reapărut întineriți și cu remarcabil de îmbunătățite abilități. Versiunea televizată a experimentului din 1981, nominalizată la premiile BAFTA, a readus în actualitate tulburătoarele ei implicații. Cu alte cuvinte, manipularea minții poate contracara anumite limite fiziologice presupuse.
“Dacă oamenii ar putea învăța să fie prezenți și să recunoască mereu oportunitățile disponibile pentru ei, și-ar împlini potențialul și și-ar îmbunătăți sănătatea” spune ea. Tehnica aleasă pentru a ajunge la această stare de conștientizare e diferită de cea utilizată de meditația conștientă asiatică, foarte răspândită azi – contemplarea șirului gândurilor și al sentimentelor care-ți trec prin minte fără a le judeca. Accentul la Langer e pus pe observarea clipă de clipă a schimbărilor din jurul tău, de la diferențele subtile care apar pe fața partenerului de viață la cafeaua de dimineață până la variația simptomelor vreunei boli. “Când suntem prezenți și facem activ noi deosebiri, în loc să ne bazăm pe categorisirile obișnuite, suntem vii și când suntem vii, putem îmbunătăți. Starea de bine și performanța îmbunătățită au fost scopurile de la începutul carierei.” Oare înțelegem?
Referitor la abordarea bolnavilor de cancer într-un experiment placebo declarat, Langer și-a propus să le încurajeze pe femei să-și regândească diferit situația în încercarea de a curăța toate mesajele negative absorbite în trecerea prin sistemul medical. Lucru de o importanță crucială. Pentru că așa cum mintea poate face lucrurile mai bine, le poate face și mai rele. Efectul nocebo este reversul efectului placebo, iar cel provocat de aflarea veștii că ai cancer este unul dintre cele mai dăunătoare. Diagnosticul însuși privilegiază simptomele pe care pacientul se așteaptă să le simtă. Dacă schimbi o vorbă ici și colo, poți face o diferență enormă. Cele care se considerau “vindecate” au răspuns mai bine decât cele cărora li s-a spus că boala e “în remisie”. Deci, fără “victime” ale cancerului, nimeni nu “luptă” cu o boală “cronică”. Când spui luptă, presupui adversar puternic, iar cronic este interpretat de oricine ca incontrolabil.
Nu, mintea și trupul nu funcționează separat, și nu după modelul “singura cale să te îmbolnăvești e prin introducerea unui agent patogen și singura cale să te vindeci este să scapi de el”. Se pare că a fi sănătos e un act de voință. Să recăpătăm atunci controlul sănătății noastre!
Nu ne poate dăuna în vreun fel să ne credem mai sănătoși și mai tineri decât suntem la un moment dat. Totul se întâmplă în mintea noastră – și binele, și răul. Creierul nostru are puteri nebănuite. Explorările continuă. Și cu cât vor fi mai mulți care îi vor da credit, cu atât ne așteaptă lucruri din ce în ce mai bune. Poate secretul nemuririi e chiar în noi… 🙂 Sau poate moartea rămâne singura certitudine, dar viața poate fi mai lungă și mai lipsită de durere. Și sfârșitul poate veni doar acciddental sau de plictiseală, când tot cu puterea minții hotărăști că vrei să pleci și totul se oprește… 🙂
Cât de prezent/ă ești
The Langer Mindfulness Scale este un chestioanr cu 21 de întrebări împărțite în patru categorii, menit să ajute la auto-descoperire, dar și în procesul de antrenare și cercetare.
Cele patru categorii asocialte cu gândirea “prezentă” sunt căutarea noutății, implicarea, crearea noutății, flexibilitatea. Un individ care caută noutatea percepe fiecare situație ca pe o oportunitate să învețe ceva nou. Cineva care are un scor mare la capitolul implicare e foarte probabil să observe mai multe detalii despre relația lui cu lumea înconjurătoare. Un tip inventic va genera noi informații în scopul de a învăța mai mult din situația curentă. Iar oamenii plexibili primesc cu bucurie o lume în schimbare în loc să-i reziste.
Citiţi şi
12 mai 2025, la ora 19:55, Lună Plină în Scorpion (horoscop)
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
