„Eu te-am iubit corect gramatical, tâmpitule!”

2 March 2016

laura babanBip-bip făcuse telefonul şi ea butona nerăbdătoare să vadă ce fluturaşi şi ponei, codiţe de iepuraşi şi curcubeie i-a mai trimis amorezul ei. Nu mă sfiesc și vă redau întocmai: „Buna.Cum mai ieşti? Mie dor de u.Şti ca mereu miam dorit o fata ca tine?am gasito.t iubesc, iubit-o!”. O fi dragostea oarbă, dar eu (şi mai apoi nici prietena mea) n-aş fi putut trece peste purceluşii din mesajele cavalerului. Îmi tot venea în minte ce scria Simona Catrina într-un eseu savuros despre limba română: „Eu te-am iubit corect gramatical, tâmpitule!”

Există zi de zi o epidemie de greşeli în comentariile de pe Facebook, postările de pe bloguri, mail-urile trimise, rândurile înşirate în ferestrele de chat. Oamenii scriu mult, au multe de spus, tare, tare multe. Ce le face oare sărmana limbă română de-o schingiuiesc aşa? Aş vrea ca la fiecare greşeală să-i doară puţin vârfurile degetelor, cum mă doare pe mine inima când citesc. Socrate spunea: „Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.” Măi, c-așa-i! Mi se îmbârligă creierul când trebuie să citesc un comentariu scris cu picioarele.

Nu îndrăznesc să am pretenţii să se scrie cu diacritice, nici cu majusculă şi nici n-am să comentez despre spaţiile puse aiurea înainte de semnele de punctuaţie sau abuzul de puncte-puncte-puncte. Treacă-meargă! Ba, nici n-am să amintesc măcar de bogăţia şi geniul limbii române, de miile de cuvinte pe care nu le mai folosim, doar pentru că ne ajung cele cam 500 pe care le folosim într-o zi, despre liricul, subtilităţile şi adâncurile limbii. Nici nu le voi aduce în discuţie, pentru că, în fond, pentru tot poporul, ele nici nu-s de trebuinţă în muncuşoara lor zilnică şi nici nu ţin de foame sau frig. Dar când te apuci să îţi laşi scrise gândurile pe undeva, oriunde, chiar şi pe-un bileţel lăsat pe frigider, de ce să nu te străduieşti să scrii corect? Şi dacă, păcatele tale, s-a întâmplat că n-ai învăţat la timpul tău cum se scrie, ce te opreşte să înveţi acum?

femeie

Şi nici nu-i mult de învăţat, vă spun drept. Câteva cratime (când şi de ce le pui vs. când şi de ce NU le pui), de socotit i-urile şi câteva semne de punctuaţie necesare. Căci altfel este jenant. Nu mai suntem copilandri din clasa a IV-a (care, vorba vine, nici ei n-ar mai trebui să scrie greşit), ci suntem mari deja, ajunşi coşcogeamite studenţii sau oameni mai în vârstă, trecuţi prin câţiva preşedinţi, oameni cu familie, cu serviciu, cu copii. Păi, se poate?

Citeam undeva, pe pagina unui eveniment care a circulat pe toţi pereţii: „Să scriem corect româneşte!”. Şi-au sărit unii cu „Huoo, hăis şi cea, fiecare scrie cum vrea! Că doar nu suntem la școală.” Să lămurim din start că nu s-a luat nimeni de libertatea de exprimare. E vorba doar de straiele terfelite cu care îţi îmbraci ideea când o trimiţi în lume. Şi culmea, unii se pricep tare bine să scrie cu k, @, y, sh, oo-uri şi apostrofuri, încât încep să cred că au o gramatică aparte, care se dă pe sub mână, numai la cei merituoşi. Iar noi ăştialalţi, mai puţin iniţiaţi, abia stăm şi descifrăm ce-au vrut ei să zică.

Lăsând gluma la o parte, cum vă spuneam, nu-i greu de recuperat. Când simţi că-ţi arde de-o cratimă, consultă-te întâi cu Google, vezi câte rezultate îţi apar pentru forma pe care-ai scris-o tu. Citeşte câteva articole cu greşeli frecvente şi-ai să vezi că-ţi vei intra în mână cu timpul.

Unii vor spune: „Lasă, băi, că merge şi aşa!”. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Poate nu ai cele mai noi, mai frumoase şi mai elegante haine pe tine mereu, iar pentru asta lumea nu te judecă, dar dacă ieşi din casă îmbâcsit, murdar şi nespălat, toţi vor întoarce nasul. Exprimarea corectă, scrisă şi vorbită, în limba ta maternă, nu stă drept dovadă pentru educaţia şi/sau cultura pe care o ai, ci ţine de igiena ta personală. E ca duşul zilnic.

Am plecat din România, dar nu m-am înțărcat de la limba română

Pe Laura Baban o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?

Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile

Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Valentin / 3 March 2016 8:38

    Treaba sta in felul urmator: daca ai avut bani sa-ti iei tableta/telefon smart/laptop/dracu mai stie ce, inseamna ca nu esti chiar defavorizat de soarta si n-ai fost fiul/fiica padurarului care nu te-a dat la scoala…Asa ca am “pretentia”,ca cititor al textelor tale,cu care, cateodata,vrei sa ma convingi de ceva,sau sa ma lamuresti in vreo privinta,sa scrii corect… Nu e nici greu, nici imposibil…daca nu iei cursuri de gramatica, uite-te mai atent la textele scrise corect si fa si tu la fel…Puterea exemplului, nu? Ca de-aia copiii tai scriu la fel de prost…Spunea cineva ceva de balta in care ne aflam si daca nu ne convine sa sarim in alta balta…Cateodata e destul de greu sa faci treaba asta…Nu poti sari in alt birou daca seful tau habar n-are de gramatica, desi e cu studii superioare…Si sa iei pixul rosu si sa-i corectezi comunicarile parca n-ar fi prea bine…Cu totii trebuie sa castigam un ban de undeva…In fine, asta e, dar ar fi bine sa fie altfel…

    Reply
  2. Cristi / 3 March 2016 4:42

    Si totusi, e bine sa fim echidistanti in viata.

    Sarind in apararea celor denigrati de tine, as incerca un alt punct de vedere sa il fac public:

    ” De ce tu, care ai studiat la scoala, nu ma lasi pe mine, un prost, sa ma exprim asa cum stiu eu sau cum consider ca sunt “cool” ? (nu-mi raspunde inca, citeste te rog mai departe).
    Oare la scoala nu ai studiat ca fiecare isi face alegerile asa cum considera, cum poate si cat se pricepe ?
    Oare la scoala nu ai studiat ca libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea mea ?

    Si totusi… nu consideri ca punctul tau de vedere imi lezeaza drepturile mele ? Si prin aceasta intransigenta ma lovesti ? Si ma lovesti pentru ca sunt altfel ? Mai gandeste-te.

    Tu esti cea care calca peste niste principii fundamentale ale civilizatiei si ale carei sentimente refulate (si nu ma refer la cele de dragoste, etc) se transforma intr-un fel de prigoana pentru mine:
    – De ce imi limitezi libertatea de exprimare (si prin libertate de exprimare – nu inteleg doar cum scriu, ci inteleg idei, un mod de a fi si de a scrie, un mod de a exista) ? Imi refuzi un drept fundamentale, acela al libertatii de exprimare.
    – De ce creezi prejudecati si ma faci sa ma consider in comparatie cu tine un ratat ? Este dreptul tau sa ma faci pe mine un ratat ? (Poate ca nu am fost la scoala, asta nu iti da dreptul sa imi iei dreptul de a ma bucura de viata asa si atat cum stiu si consider eu). Un alt drept fundamental refuzat. Acela de a fi tratat egal.

    Oare nu acest punct de vedere creeaza probleme sociale si de multe ori poate fi si ipocrit ? De ce imi impui ca eu sa fiu “curat” conform exigentelor tale in scris si in exprimare ? In loc sa te chinui sa faci asta, oare nu este mai corect sa incepi cu chestiile din jurul nostru care chiar ne afecteaza sanatatea si civilizatia ? Exemple ar fi: cand unul scuipa pe strada ? altul lasa rahatul cainelui sau ? altul isi stinge mucul de tigara in nisipul de pe terenul de joaca al copiilor mici ? … sau pur si simplu aruncatul gunoaielor si plasticelor peste tot… si multe multe altele.

    Oare acolo de ce inchizi ochii ??? Sau daca nu ii inchizi, acolo de ce nu vociferezi ???

    Alegerea este de fapt a ta. Cand ai putea ca in loc sa fugi, sa imi spui sa vorbesc gramatical corect. Daca nu pot, treci mai departe. E alegerea ta ca stai langa mine, nu a mea ca stau langa tine… (poti si sa inlocuiesti “alegerea” cu “vina” in acest paragraf).

    Daca ai intrat in contact cu mine, inseamna ca te invarti in acelasi balta cu mine. Suntem precum pestii in acvariu. Ne bem pipi-ul unul la altul. Sau daca vrei o exprimare mai stiintifica: suntem interdependeti. Dar suficient de independeti ca sa luam deciziile noastre. Pe cont propriu. Asa ca:
    – Vrei sa nu ma mai vezi? Du-te. Nu eu te-am invitat in balta asta. Sari in urmatoarea. E dreptul meu sa stau aici…
    – Daca vrei sa ma ajuti, invata-ma. Ajuta-ma sa vad si sa imi insusesc punctul tau de vedere, daca vreau. Nu ma denigra. Pentru ca eu nu te denigrez.

    La urma urmei, scopul vietii este si fericirea. Si pentru a ajunge la ea, sunt mai multe cai. Precum potecile pentru a ajunge in varful unui munte. Eu urmez alta poteca decat a ta. In loc sa ma injuri si sa arunci cu vorbe urate spre mine, mai bine te-ai bucura de piesajul vietii… Daca il ai. Adica mergem pe acelasi munte si tu esti cea care arunci gunoaie si poluezi si peisajul meu. Si cu toate astea, te autonumesti civilizata ???

    Sau esti o alta persoana egoista care isi varsa neputinta pe fericirea si modul de a fi al altora ?

    Nu stiu de ce, dar in comparatie cu tine, *eu* sunt civilizat. Tu nu esti decat o alta persoana indoctrinata. Care considera ca haina face omul. Si iata, traiesti in societatea pe care o meriti. Pe mine, nu ma deranjeaza sa merg in pijamale la cumparaturi. Nici daca o zi nu m-as spala pe dinti, tot nu m-ar deranja. De ce ? Pentru ca te respect si te accept asa cum esti.

    Nu incerc sa te schimb cu forta si nici nu te denigrez pe la spate. Faptul ca nu folosesc cuvinte frumos intortocheate, este pentru ca eu sunt simplu in gandire si in sentimente (poate a fost alegerea naturii sa nu pot sau a mea ca nu am invatat, dar nu conteaza – imi port crucea fara sa fac pe viteazul).

    Oare tu esti fericita (si nu ma refer pe partea sentimentala, relatii , etc – ci in general) ? (este o intrebare retorica). Pentru ca eu, cu greutatile vietii, sunt.

    Cu drag,
    Acel prost

    PS: Citeste te rog raspunsul si incearca sa il intelegi. Nu il citi doar pt a imi raspunde. E vorba de idee, nu de haina.

    Reply
    • Cristina / 3 March 2016 9:23

      Stimabile, în România învăţământul e gratuit. Dacă toţi pornesc cu şanse egale, din acest punct de vedere şi unii chiar învaţă, au tot dreptul să-i judece pe cei care nu au vrut să se folosească de acest mare privilegiu. Dintr-o clasă cu 30 de copii, 10 vor scrie corect, 10 vor face ocazional greşeli, iar cei rămaşi vor scrie toată viaţa catastrofal de prost. Pentru că atât au vrut pentru sine. Şi atunci ar trebui să se limiteze în a discuta cu oameni din aceeaşi categorie.

      Reply
    • Marian / 3 March 2016 9:38

      Cristi, permite-mi sa-ti raspund eu, de la barbat la barbat. Ai sarit ca arcul ca ti se ingradeste “libertatea de exprimare”. As putea fi de acord cu tine in situatia in care te referi strict la continutul ideilor pe care le emani in eter. Dar daca pentru tine nu conteaza corectitudinea scrierii din punct de vedere gramatical, da, este alegerea ta sa ramai nestiutor. Daca preferi sa bei vin dintr-un pahar in care a fost altceva inainte, fara sa-l speli, este iarasi alegerea ta. Sau, cum spunea autoarea acestui eseu: sa porti aceleasi haine pe tine, fara sa le speli, pana incep sa puta, tot alegerea ta este. Dar sa nu te miri daca vei fi marginalizat. Sa nu devii agresiv si violent ca lumea ta e din ce in ce mai mica.
      Dar sa revenim. Libertate de exprimare. Suna frumos, artistic, absolutist. De ce nu si libertate de miscare, Cristi, de actiune? De ce sa luam atitudine cand hotii iti intra tie noaptea in casa? De ce sa le ingradim libertatea? Sau cand iti iei bataie pe strada, de ce ar trebui sa ma amestec? E libertatea mea in joc?
      DA, e libertatea mea in joc si a copilului meu si al viitorului nostru, Cristi. Libertatea mea de a trai intr-o lume mai buna, mai frumoasa e in pericol.
      Libertatea mea de a fi liber si respectat si demn.
      Sper sa iti revii. Noroc!

      Reply
  3. Simona Catrina / 3 March 2016 1:31

    Stimata autoare, sunt magulita ca ati folosit drept titlu un citat din ceea ce am scris eu, dar as fi preferat sa faceti aceasta precizare. Nu cred ca v-ar pica prea bine sa va vedeti formularile preluate cu copy/ paste, fara nicio mentiune cum ca v-ar apartine. Multumesc!

    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 3 March 2016 7:10

      Dragă Simona, n-aș fi permis publicarea, dacă în text n-ar fi fost făcută precizarea cuvenită – Îmi tot venea în minte ce scria Simona Catrina într-un eseu savuros despre limba română: „Eu te-am iubit corect gramatical, tâmpitule!”. Ghilimele pe care le-am păstrat și în titlu, unde nu puteam pune sursa inspirației.

      Reply
  4. Lili / 2 March 2016 23:41

    Da, ce sa mai zici, daca faci un comentariu referitor la ortografia execrabila esti acuzat ca nu ai sesizat fondul problemei, ca acolo e dezbatere, nu gluma, ard spirite, se consuma energii, iar tu te legi de-o cratima (bine, ele sunt mai multe, una te gandesti ca e din graba). Asa ca eu am renuntat, inchid ochii ca atunci cand se casca nonsalant fara mana dusa la gura – asta e un fenomen zilnic, intalnit la tot pasul si mi-am permis comparatia pentru ca s-a amintit mai sus de civilizatie, educatie, cultura. Eh, avem mult de lucru!

    Reply
  5. Lav / 2 March 2016 22:15

    Perfect de acord.. de-a lungul vietii mi s-au evaporat multe avanturi si efuziuni emotionale de tot soiul, in fata ortografiei deficitare.. 🙂 Cu drag si respect pentru tine, sa stii totusi sunt ”curcubee”, nu ”curcubeie”.. Mi-a sarit in ochi din primul rand 😀

    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 2 March 2016 23:05

      CURCUBÉU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic datorat refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer.

      Reply
  6. Razvan / 2 March 2016 21:46

    Ce sa intelegem? Ca prietena s-a aruncat la ‘iubit’ inainte ca stimabilul sa apuce sa-i scrie cateva randuri, sau ca nu i-a pasat inital? Si daca nu i-a pasat, care mai este problema? Intreb si eu.

    Reply
  7. Silviu / 2 March 2016 21:17

    Am cunoscut, pe facebook, o pupaza sentimentala care posta citate, poze cu pisici sau inimioare si, din cand in cand, cateva ciripeli personalizate si lacrimogene, care m-au determinat sa-i scriu, gandindu-ma ca-i intr-o suferinta lirica. In fotografii arata bine, peretele facebook-ului era, dupa cum am spus, curatel si asteptarile mele erau mari. Peste vreo cateva ore a sosit raspunsul si am constatat ca statea rau cu cratimele si cu majusculele. Dupa alte cateva email-uri mi-am dat seama ca avea un fond lexical extrem de redus si ca citise vreo doua carti in adolescenta si mai avea vreo alte trei in biblioteca. Am intrerupt corespondenta dupa o conversatie monosilabica ( din partea ei), citeva ciripeli despre vreme si o discutie despre pisici. De acord, diferentele de educatie si cultura intre potentialii parteneri sunt esentiale.

    Reply
  8. Andi V. / 2 March 2016 20:11

    Este o dispută pe care am purtat-o și cu multe persoane de pe continentul nord-american și sunt perfect de acord cu ce spui. Este o obsesie a mea – comunicarea corecta care devine și eficienta. Desigur, fiecare are dreptul de a comunica cum dorește – dacă e dispus să suporte consecințele.
    Cineva îmi spunea, de exemplu, că FB-ul e un mediu relaxat și că nu e nevoie să scrii corect. Perfect, să spunem că poți fi domn la magazin și mârlan în casa ta (nu cred pentru că se spune “civilizația este ceea ce faci când nu te observă nimeni”). Dar peste comentariile și profilurile create online vor da și angajatorii și interesele amoroase… dacă ești dispus să accepți disprețul și rejecția lor atunci dă-i drumul, fii cât de agramat, de ignorant dorești.
    Unele lucruri se schimbă, altele precum respectul pentru educație, deși par că se schimbă – prin Huo-urile de pe forumuri – în fapt nu se modifică. La o adică și cel mai analfabet om caută ca avocat, doctor, profesor și, de ce nu, ca partener de viață un om educat și care face dovada educației sale.

    Reply
  9. Oana / 2 March 2016 20:07

    Cred ca ai vrut acolo “studenți” nu?

    ci suntem mari deja, ajunşi coşcogeamite studenţii, sau oameni mai în vârstă, trecuţi prin câţiva preşedinţi, oameni cu familie, cu serviciu, cu copii. Păi, se poate?

    Reply
    • Anda / 2 March 2016 23:12

      Nu, draga Oana.Este “studentii”, articulat. “Coscogeamite studentii”, adica ditamai studentii, articulat !! E ca si cum ai zice “ditamai elevi” in loc de “ditamai elevii”…..

      Reply
  10. Ilie Bâtcă / 2 March 2016 19:12

    Rondelul graiului natal
    de Ilie Bâtcă

    Mă străduiesc, o spun fără ruşine,
    să-ţi scriu, cât mai corect gramatical,
    nu-mi place împrumutul lexical,
    aşa că, dragă, nu găseşti la mine

    expresii de prin limbile străine,
    fiind adept al graiului natal.
    Mă străduiesc, o spun fără ruşine,
    să-ţi scriu, cât mai corect gramatical,

    nu te oblig, dar, dacă vrei, reţine
    că „te iubesc”, un termen uzual,
    în româneşte sună cel mai bine
    chiar şi în scris, dar mai ales oral!

    Mă străduiesc, o spun fără ruşine,
    să-ţi scriu, cât mai corect gramatical…

    Reply
  11. val / 2 March 2016 19:10

    Fiecare scrie cum poate. Nu vrea să învețe? Păi, e cam libertate. Dacă ai voie să-i critici pe agramați? Sigur că ai. Și eu am voie să te critic pe tine. Și tot așa. Dar mai simplu e să-ți alegi prietenii și iubiții după criteriile tale și să-i lași pe restul să-și trăiască ignoranța, fără accese de panică morfologică și procese de conștiință gramaticală. Atunci ar fi mai puține războaie pe lume, nu!?

    Reply
  12. mumu / 2 March 2016 19:09

    Daria dragă, o diferență nu poate fi catastrofală.

    Reply
  13. Ali / 2 March 2016 19:03

    De acord cu tine, dar ce înseamnă care-ai?

    Reply
  14. Cine-va / 2 March 2016 17:55

    Foarte frumos skris papushe. Vrei sa iesi-m la un suk?…

    Reply
  15. Daria / 2 March 2016 14:55

    Nu ne putem trăi viața lângă un papagal volubil, agramat sau cu o educație indoielnică! Diferențele de educație sunt catastrofale cand vine vorba de a merge mai departe alaturi de cineva.

    Reply

My two pennies for Ali Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro