(…) Pentru definirea fericirii, sau mai precis pentru demonstrarea imposibilităţii de a o defini, o să mă folosesc de o carte, Stumbling on Hapiness, a lui Daniel Gilbert. Gilbert e de părere că deşi există sute de cărţi despre fericire şi majoritatea lor încep cu întrebarea „ce este de fapt fericirea”, până la urmă „fericire” nu este nimic mai mult decât un cuvânt pe care noi, utilizatorii lui, îl folosim să desemnăm orice lucru care ne face fericiţi (mulţumiţi, împliniţi etc.). Problema fiind aceea că, de vreme ce orice poate fi desemnat de către „trăitorul” fericirii, s-au consumat multe foi de hârtie în discuţii semantice şi contradictorii în încercarea de stabili dacă utilizarea cuvântului fericire e validă în legătură cu un lucru sau cu altul şi care sunt lucrurile care până la urmă aduc cel mai adesea fericirea.
Una dintre concluzii ar putea fi aceea că fericirea derivă din trei direcţii– fericire emoţională, fericire morală şi fericirea prin comparaţie. Prima derivă din plăcere, următoarea din respectarea principiilor şi valorilor, ultima fiind utilizată pentru a înţelege şi valida fericirea altora. Vă las pe voi, de vreţi să aflaţi mai multe, să vedeţi unde ajunge autorul cu raţionamentul. Eu o să trec mai departe spunând doar că putem agrea că ingredientele fericirii nu pot fi definite pentru că, de vreme ce se bazează pe input personal şi (implicit) subiectiv poţi trece itemi pe listă dar nu poţi garanta reacţia individului în legătură cu ele. Carevasăzică, fericirea nu este un concept universal valabil, ci unul care are nevoie să fie individualizat.
(…)
Citește tot articolul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Voi chiar ați înnebunit cu totul?
