Hai cu mine cinci minute…

9 January 2014

Ana Barton… să-ţi spun cum aş vrea să fiu eu moale, să stau într-un leagăn cald şi să nu ştiu nimic. Ce, credeai că numai tu visezi la asta? Şi nu-ţi permiţi s-o faci, ştiu şi asta, şi te mai şi simţi vinovat(ă), plus că te mai şi lasă mulţi să crezi că te cam răsfeţi. Dar poate-ai obosit şi tu, poate te-ai săturat de rolul de cârmaci ori te-nţeapă lama cuţitului pe os. Lasă, nu e bai, e doar viaţă normală. Numai nu-ţi da voie să crezi că n-ai dreptul la leagăn, la şoaptă, la tine. Ţi-e frică, îţi simt frica. Te gândeşti că orice scurtă abdicare va-ntoarce lumea cu josu’-n sus. Nu te-ngrijora. Chiar nu suntem atât de importanţi. De-aia nici nu tre’ să mori cu telefoanele de gât. Mai lasă-le şi dincolo. Ai tu grijă cu disponibilitatea asta continuă, ca să nu te mai simţi cotropită. O redută mititică nu face rău nimănui. Mai ales ţie.

Mă doare. Mi-e rău. Ce naiba cumpăr azi? Când mai am timp să şi gătesc? Ce ciudat mă simt, parcă nu mă recunosc. Şi mi-e şi frig. Mâncarea asta n-are niciun gust, dar niciuna n-are. Când întind rufele? Şi cu-aspiratorul când naiba mai dau? Copilu’ ăsta nu mai are astâmpăr? Iar s-au terminat ţigările. Fumez mult. M-am îngrăşat, arăt ca dracu’. Sport, ioc, junghiuri cu ghiotura. Mi-aş cumpăra un cârd de capre. S-o găsi şi pentru mine vreo peşteră cu piatră mare-n gură? Bunică-mea zicea să nu-ţi tai unghiile nici lunea, nici seara.

Serenitate

Ştiu că ţi se pare ciudat de rupt ce ţi-am scris până aici. Sunt gândurile tale. Am vrut numai să le vezi scrise, ca să-ţi fie şi mai gânduri. Că poate le pui pe căprării. Ori poate pe unele le trimiţi departe. Da, acolo unde-a-nţărcat mutu’ iapa. Sau le regrupezi. Să ştii că sunt şi ale mele. Nimic inedit. Ai obosit. Te-ai speriat. Te-ncearcă clătinarea. Vrei şi tu, omeneşte, să te ţină cineva-n braţele ocrotirii şi să iei o pauză. Nu ceri, că n-ai curaj s-o faci. Şi te şi temi de refuz. Încearcă, totuşi. Tre’ să fie cineva care să-ţi poată fi leagăn pentru vreo juma’ de oră, hai, o oră. Poate două… Până atunci, hai cu mine cinci minute. Închidem monitorul, punem capul pe mâinile-mbrăţişând deasuprăriile coatelor şi-nchidem ochii. Ce-o să se-ntâmple? O să ieşim niţel din iureş şi-o să visăm o ciozvârtă proaspătă de noi înşine. Vii?



Citiţi şi

Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții

Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?

O mamă, o luptă, un miracol

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Irina / 9 January 2014 21:36

    Impecabil, Ana. Impecabil de bine-mi cade textu’ asta. Aferim!

    Reply
  2. Radu / 9 January 2014 13:50

    “Dar poate-ai obosit şi tu”, chiar asa, mai luati o pauza, doamna ! suntei mult zgomot pentru nimic… falfaiti din aripioarele colorae cu disperare sa atrageti atentia, mai luati o pauza ca nu spuneti/ scrieti ( despre) nimic, dvs cu ce ramaneti dupa ce va cititi ?!

    Reply
    • Ana Barton / 9 January 2014 15:52

      Cu mine, cu aceia care-nţeleg că scrisul nu este „despre“, însă poate fi „pentru“, „întru“, „contra“ etc., şi cu dumneavoastră, domnule. De ce mă citiţi? Doară nu sunt la îndemâna telecomenzii, să zapaţi scârbit şi să daţi peste mine. În mod intenţionat căutaţi că scriu, ce scriu.

      Cu multă consideraţie, vă rog să n-o mai faceţi. E fix degeaba. Acel timp preţios întoarceţi-l, vă rog frumos, către sinele profund şi inalterabil.

      V-am văzut impresiile lărgite în intervenţia de la textul lui Radu Bata. Aţi dorit să fiţi observat înţepând. Vă felicit pentru intenţie. Nu aţi reuşit. Apropo, corect este „se aşază“, nu „se aşează“. Asta pentru când veţi mai fi dorind să funcţionaţi drept vocea siderală a pudibonderiei.

      Bucurându-mă de graţia comentariului domniei voastre,

      Reply

My two pennies for Ana Barton Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro