Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

În țara cu cele mai multe avorturi

27 March 2015

Bianca 2Suntem suma faptelor bune și rele, a împlinirilor și a neîmplinirilor noastre și tot ceea ce facem are un ecou care se aude undeva mai devreme sau mai târziu. În urmă cu câteva sute de ani când aveau o nemulțumire, oamenii se răsculau. Își cereau drepturile ieșind la luptă. Astăzi când avem ceva de spus organizăm un marș, un miting. Avem o lozincă, câteva pancarde, eventual un steag. Ne cerem drepturile civilizat, organizat, cu aprobare de la primărie.

Pe vremuri era o rușine, o tragedie să lucrezi la carieră. O adevărată tortură, sclavie în toată regula. Astăzi dacă lucrezi 10-12 ore pe zi se cheamă că ești „om de carieră”, adică ești împlinit, realizat. Ai un statut, pentru care mulți te invidiază.

În trecut dacă nu făceai mai nimic toată ziua te numeai leneș sau puturos. Astăzi te numești sedentar. Trebuie să recunoaștem că sună mai bine…

Am evoluat în toate, ne comportăm civilizat, avem un limbaj ales, avem maniere, etică. Suntem educați, oameni cu caracter, specializați în foarte multe domenii. Am renunțat la multe dintre obiceiurile de odinioară, bucurându-ne azi de confort și acces la informație. Toate s-au îmbunătățit, am dobândit multe. Plătim însă un preț pentru toate aceste bucurii, fără ca măcar să conștientizăm. Am pierdut respectul pentru familie, pentru ceilalți și pentru viață. Dacă în trecut o familie numeroasă era o mândrie, astăzi e o ciudățenie. Familia nu mai este prim planul existenței noastre. Rar mai întâlnești familii cu mulți copii. Azi totul se rezumă la unul, poate doi copii, la care se adaugă câteva avorturi. Ne-am obișnuit să trăim fără copii, stilul de viață modern nu favorizează familia, nu prea mai avem cultura vieții. În 1905, doar în Țara Românească se înregistrau 248.000 de nașteri la o populație de 6,5 milioane. În anul 2013, statistica e nemiloasă: 180.000 de nașteri la o populație de 20 milioane! Nu este de mirare că suntem țara cu cele mai multe avorturi din Uniunea Europeană. Mergem pe stradă împrăștiind arome dulci, suntem bine îmbrăcați, civilizați și amabili, cetățeni europeni cu drepturi, însă ce se ascunde în spatele acestor măști frumos ambalate? Câte crime și orori? Dispunem de suflete, propovăduind cultura morții. În România se înregistrează ZILNIC 400 de avorturi. 400 de copii uciși în pântece, fără putere să strige după o zi de naștere, fără să aibă șansa de a rosti cuvântul „mama”. Risipim vieți răspândind moarte.

Când din ce în ce mai multe cupluri se confruntă cu problema infertilității, neputând aduce pe lume copii, alții îi aruncă la gunoi pe bandă rulantă. Sunt cupluri care apelează la tratamente costisitoare și complicate, recurgând uneori chiar la inseminare în vitro și tot nu au un rezultat, iar alții abandonează copii sănătoși din varii motive. De cele mai multe ori abandonul ascunde povești cutremurătoare și cred că e mai înțelept să nu judecăm, însă viața acestor suflete abandonate trebuie să continue cu demnitate. Fiecare merită o șansă, fiecare viață este un dar ce trebuie valorificat. Din păcate nici la capitolul adopții nu stăm foarte bine. Sistemul birocratic este parcă menit să descurajeze pe oricine are de gând să dea o șansa unui suflet abandonat. Pe de o parte copilul trebuie să fie declarat adoptabil, iar pe de altă parte familia adaptivă trebuie să obțină un atestat care dovedește că se califică. Ambele sunt de durată și destul de anevoioase. Cuplurile doresc în general copii cât mai mici, iar aceștia așteaptă uneori chiar și ani ca să fie declarați adoptabili. Când în sfârșit îndeplinesc toate condițiile, nu-i mai ia nimeni deoarece sunt prea mari. Este o așteptare continuă de ambele părți care nu duce nicăieri. Apoi mai intervin și prejudecățile. Adopția este privită cu foarte mare reticență. Puțini au curajul și tăria de un asemenea act jertfelnic. Să iei copilul nu știu cui, să-l aduci în casă ta și să-i dedici toată viața ta, fără să-ți pese că poate e traumatizat, că poate ascunde cine știe ce boli ereditare, că te judecă soacra, vecinul, prietenii… și câte și mai câte.

Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu

Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fetița care și-a trăit primii doi ani de viață în munți, fiica lui Toma Arnăuțoiu executat la Jilava, ca „dușman al poporului în 1959”, a fost înfiată de o familie bucureșteană, care i-a oferit multă dragoste și o educație aleasă. Faptul că a fost înfiată nu a împiedicat-o să ajungă violonistă de renume, conferențiar doctor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică din București. Putea să nu ajungă nimic, să se piardă prin viață, prin cămine, printre străini…, însă i s-a dat o șansa și a profitat din plin de ea. Și-a făcut părinții mândri. Și pe cei adoptivi, dar și pe cei naturali, care i-au dat viață în condiții grele, de prigoană.

George Dennehya

Ce mai putem spune de George Dennehya, băiatul fără brațe, de care a auzit o lume întreagă? S-a născut în România și a fost abandonat. George a primit o șansa fiind înfiat de către o familie de americani. Cineva a înfiat un copil fără brațe și a crezut în el, iar el le-a răsplătit încrederea și în ciuda handicapului s-a apucat de cântat la chitară, cu picioarele. Acum se bucură de viață, susținând concerte în toată lumea, dând lecții de voință la toată lumea.

mandela

Nelson Mandela, cunoscut om politic, deținătorul unui Premiu Nobel pentru Pace, a fost înfiat. Steve Jobs și Marilyn Monroe sunt doar câteva nume sonore din lista celor înfiați care dau mărturie că orice viață merită o șansă. Multe nume sonore din România au înfiat deja copii, oferind o perspectivă bună unor suflete pe care alții nu le-au considerat demne de luat în seamă. Sunt sigură că toată lumea a auzit de copiii de la Valea Screzii (Plopului), cărora Părintele Tănase, ajutat de oameni cu inimă bună, le oferă cele necesare unui trăi decent, educație și multă dragoste. Peste 400 de copii învață să țină fruntea sus într-o lume care nu i-a vrut.

pr_nicolae_tanase1

Fiecare ființă se naște cu un potențial uriaș, însă doar împreună ne putem pune în valoare. Din fericire unii au înțeles acest lucru și s-au mobilizat susținând dreptul la viață. Tineri din toată lumea și oameni cu inițiativă au înființat asociații care sprijină femeile însărcinate oferind consultanță, dar și soluții. De câțiva ani și în România se organizează „Marșul pentru viață”, iar a cincea ediție care s-a desfășurat zilele acestea s-a bucurat de mult succes. Mulți oamenii au sprijinit această inițiativă și au ieșit să dea mărturie că viața fiecăruia este importantă și că nu putem rămâne indiferenți, că putem fi noi vocea celor ce nu au șansa de a avea o voce.

Statisticile spun că în țara noastră 50 de ani s-au înregistrat 22 milioane de avorturi, aproximativ echivalentul populației de azi. O medie de trei avorturi la fiecare femeie. Acesta este a două Românie constituită din suflete trimise dintru început în întuneric. Este umbră noastră neîmplinită, pe care nu am lăsat-o să vadă lumina zilei. Oare cât ne mai trebuie să înțelegem că fiecare viață este un dar? Oare cât o să mai ascundem gunoiul sub preș, neînțelegând că fiecare viață luată este o pedeapsă?

Pe Bianca o găsiți cu totul aici .



Citiţi şi

Nimeni nu întârzie. Nimic nu este devreme. Suntem doar la timp

Sunt oameni care

Când ce iubeai nu mai există

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ancuta / 6 April 2015 11:05

    Felicitari Bianca ! F. bun articolul am ramas fara cuvinte … poate e traumatizant sa faci un avort dar sunt sigura k la ora actuala exista atatea metode prin care sa nu ajungi la asta … poti sa previ , e bn si pt. u si pt sufletul acela nevinovat , e cel mai mare pacat sa faci asta cu un suflet nevinovat care nu a cerut sa vina pe lume , un copil e o minune de la Dumnezeu , si in ziua de azi e din ce in ce mai greu sa-l faci … culmea e ca multe femei care isi doresc nu au iar cele care au ii avorteaza nus de ce … ganditiva bn. daca merita sa treci prin asta pt. cateva clipe de placere

    0
    0
    Reply
  2. Oana / 2 April 2015 13:35

    La polul opus este acest articol desavarsit care intr-adevar spune ceva bun si nu discrimineaza, acuza, judeca:

    https://www.catchy.ro/liber-despre-avort/70665

    0
    0
    Reply
  3. Oana / 2 April 2015 13:26

    Dumnezeule mare! Citesc Catchy de ani de zile dar este prima oara cand simt ca imi clocoteste sangele in vene de revolta cand citesc un articol, suficient cat sa las un comment.
    Acest articol este foarte aproape de definita mea de abominatie. Pe langa exemplele foarte dragute cu oameni adoptati care au reusit in viata, restul este venin. Nu am facut nici un avort si nu am trecut prin aceasta experienta. Dar am prietene care au facut-o. Cum iti permiti sa le judeci? Cum iti permiti sa ataci femeile care aleg ce vor sa faca cu propriul lor corp si sa le pui la indoiala motivele? Ai idee prin ce trec aceste femei? Sa filozofezi pe marginea faptului ca exista oameni care nu pot face copii si altii indraznesc sa “ii arunce la gunoi”? (in aceasta categorie intrand si milioanele de femei care fac avorturi din cauza unor malformatii ale copilului samd) Pe acelasi principiu tu nu ar trebui sa te mai fatzai prin restaurante in timp ce copiii din Africa mor de foame. Dezamagitor ca in loc sa incerci sa incurajezi societatea sa promoveze educatie sexuala, indraznesti sa ataci femeile care au facut niste alegeri din motive pe care nu ai nici un drept sa le judeci. Nu credeam ca voi vedea asta vreodata in Catchy dar acesta este un articol discriminator si desi vine din partea unei femei, crunt misogin. Pe langa asta sunt de acord ca suna a propaganda religioasa. Cred ca de bun simt ar fi ca acest articol sa dispara de pe un site care pana acum a demonstrat ca stie ce inseamna atat feminismul cat si respectul fata de oameni in general.

    0
    0
    Reply
  4. Ionela / 1 April 2015 20:41

    Oare numărul mare de avorturi arată cumva eficienţa “educaţiei sexuale”? Poate este vremea să fim mai atenţi la ce a condus aceasta în socitatea noastră.
    Bianca atrage atenţia asupra unor realităţi

    0
    0
    Reply
  5. Ana / 27 March 2015 12:02

    Dar oare este mai corect fata de un suflet sa ii dai nastere si apoi sa il abandonezi? Sa creasca in camine de copii mizerabile cu toate lipsurile posibile (mai ales lipsa de afectiune)?
    Sunt de acord ca ar fi mult mai corect sa existe educatie sexuala care sa responsabilizeze tinerii si sa ii invete ce trebuie sa faca pentru a nu ajunge la avort. Si aceasta educatie sexuala trebuie sa porneasca de la parinti daca nu se poate de la scoala. Trebuie sa renuntam la acest subiect tabu fata de copiii nostri si sa le vorbim deschis despre sex si despre consecintele pe care le poate avea asupra vietii lor – nu cred ca o fata/femeie care a trecut printr-un avort nu ramane cu niste aminitri neplacute/probleme emotionale pentru tot restul vietii.

    0
    0
    Reply
    • MCL / 27 March 2015 15:38

      Părinții din România au EI în primul rând nevoie de EDUCAȚIE, mai apoi de educație sexuală, și abia apoi putem discuta despre transmiterea informației către urmași(i doriți, în cazurile fericite). Din punctul meu de vedere, România abundă în copii de toate vârstele, între 5 și 105 anișori, dezarmant de naivi și descumpănitor de imobili. În condițiile în care, parte a unui plan de dezintegrare a țării sau nu, sistemele de educație și sănătate sunt primele pe lista dezastrelor multiple care ne caracterizează din nefericire existența națională, a discuta despre educație, în general, respectiv educație sexuală, în particular, rămâne un vis frumos și sănătos, pe care doar câțiva, asumați și educați, și-l pot permite.

      0
      0
      Reply
  6. Elena / 27 March 2015 11:31

    Mai bine am vorbi de educatie sexual a decat sa nimic avortul o “crima” (suna prea tare a propaganda religioasa).

    0
    0
    Reply
  7. laura / 27 March 2015 11:03

    Bravo, Bianca!

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro