Liber, despre avort

Loredana Dumitrescu

1 April 2015

LoreVreau să scoatem din nou în piața publică problema avortului, să ne uităm adânc în ochii acelora care-l condamnă militând pentru viață și apoi pe celălalt trotuar să-i punem și pe toți puștii ăia care la vârsta majoratului sunt dați afară din orfelinate și lăsați liberi, cu sarsanaua de copil al nimănui în brațe, cu multe întrebări fără răspunsuri și cu următoarea stație – canalul din Unirii, plin de aburi, țevi groase și incomode, cu peronul pe ce parte-apuci.

Scriu despre asta acum dintr-o țară în care anul trecut era cât pe ce să se interzică avortul. Spania era terifiată, guvernarea profund religioasă luase calea conservatoare și ușor retrogradă a limitării libertății de alegere. Se ieșea în stradă, se invocau vremurile dictatorului Franco, se punea problema alternativelor pe care le-ar avea femeile de a se duce în altă țară europeană să avorteze.

Cel mai greu atârnă teama că femeile din zone mai sărace – pentru că au și ei uscături, sunt totuși o ditamai pădurea de patruzeci de milioane de oameni- ar fi putut recurge la metode neconvenționale de avort, provocându-și hemoragii sau alte complicații. Alo, vă sună cunoscut? N-au trecut decât 26 și ceva de ani de când și la noi se șoptea pe după perdele, ferite de Securitate și de sutana popii, numele doctorilor care făceau „ilegalități” din astea. Nu degeaba am întors pe dos stomacul Europei care a premiat la Cannes 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, filmul despre avorturile ascunse de pe vremea lu’ nea Nicu.

Scriu despre asta pentru că din nou văd/citesc/aud despre o femeie, tocmai o femeie care condamnă avortul și plânge împuținarea familiilor numeroase.

private-property

Ca să nu deraiez, familia numeroasă nu e o virtute, o femeie care refuză să mai toarne plod după plod ca să-și valideze maternitatea, feminitatea și desăvârșirea, nu e un atac direct la ideea de familie tradițională, rontundă, cu beneficii și cu tradiții în spate. Iar transformarea acesteia în familie monoparentală, familie fără copii, familie homosexuală sau familie cu fix atâți copii cât se dorește, fie ei maxim doi, reprezintă doar normalitatea care intervine tocmai pentru că evoluând, găsim că doi, unul sau niciun copil sunt o consecință strictă a propriei alegeri și dorințe, nu o valoare pe care trebuie musai să o perpetuăm.

Să nu se înțeleagă strâmb, este perfect acceptat să ai un copil, doi, trei, un batalion sau acea familie numeroasă pentru că tu simți, pentru că vrei să te dedici, că ai cu cine (sau nu) și fiindcă vezi actul ăsta ca sănătos. Însa a alege să nu ai copii nu face societatea cu nimic mai bolnavă decât e deja, nu face femeile mai vinovate că au sau nu instinct matern și în niciun caz nu e în coordonare perfectă cu avorturile numeroase.

Socot așadar că se înțelege prost libertatea de a avorta.

Bineînțeles că nu va exista nicio femeie sănătoasă la cap care se va urca pe capra ginecologică cu zâmbetul pe buze când va trebui să facă un avort.

Bineînțeles că absolut nicio femeie întreagă la minte nu va vrea să rămână însărcinată de dragul de ajunge în mâinile invazive și înroșite de sânge ale chirurgului care face chiuretajul.

Se optează pentru avort atunci când există lipsă de informare, când sunt situații strigente sau când e o constrângere sau mai rău, o tragedie personală. Fiindcă pentru fiecare dintre voi, doamnelor, un viol așa s-ar numi. Se optează pentru avort în următoarele sitații și dacă e vreuna dintre voi care este total împotrivă argumentelor ce vor veni, să ridice prima piatra. Dar înainte de a o arunca să-și întrebe mama, amica, vecina sau bunica despre motivele lor sau motivele prietenelor lor și ale prietenelor prietenelor lor.

  •  Femeile ajung la avort de cele mai multe ori când există un grad slab de informare și educație sexuală. Când nu sunt învățate, nu sunt capabile de discernământ. Când nu știu implicațiile morale și consecințele sexului neprotejat și nu există cineva apropiat care să le spună. Cele mai multe cazuri de acest gen regăsindu-se printre fetele tinere, de până-n douăzeci de ani, în principal din zone rurale, provenind din familii cu o civilizație sub medie, unde sexul și protecția sunt subiecte tabu, de făcut sul și aruncat în sobă. E cum s-ar zice, rușine!  Mai există și acelea, da! fix acelea care provin din case de copii unde au ajuns fiindcă cineva demult a ales să le dea viață, dar nu s-a ocupat să le și pregătească pentru ea. Aceste femei-fete sunt aproape condamnate la asemenea greșeli.
  • Femeile mai ajung la avort pentru că nu au acces la metode contraceptive, nu știu să le folosească sau nu au bani pentru ele. Aici vorbim din nou de zona defavorizată și pe drept, fiindcă populația rurală a României rămâne doar cu foarte puțin mai mică decât cea urbană.
  •  Femeile mai ajung la avort din motive care se întrepătrund. O femeie simplă care tot din lipsă de conștientizare și informare își lasă bărbatul „s-o ferească”, iar din păcate, lângă ea există acea speță de mascul de un rafinament grotesc, scuturat de empatie sau de tandrețe, sărac, bețiv și egoist par excellence. Acest tip de mascul nu o va feri și nu se va proteja, în schimb ei îi va cere să folosească metoda calendarului pentru că n-ar fi bani de altceva. Astfel ajungem la dezinformare, necivilizație și sărăcie dintr-un foc.
  • Femeile ajung la avort pentru că… abuz. Există binecunoscutele situații la care numai dacă gândești, tu, tu sau tu, te vor face să-ți aduni palmele la gură. Îngrețoșează, înfioară, cutremură. Situații care te fac să te aduni de spate și să te înfășori cu tine. Violurile, incesturile sau abuzurile domestice există. Faptul că nu sunt atât de evidente sau faptul că nu sunt foarte băgate-n seamă nu le face deloc o rană a societății la fel de dureroasă și sângerândă ca avortul. “People won’t listen to you unless you are an old white man. I’m an old white man.” spunea actorul britanic Patrick Steward, care a militat îndelung pentru drepturile fetelor și ale femeilor, spunând prin asta scurt și cuprinzător destul de multe despre intoleranță, rasism și sexism.
  • Femeile pot ajunge la avort pentru că sunt inconștiente. Și aici există sâmburele zdravăn de prostie omenească și lipsa de respect de sine sau imposibilitatea morală de a judeca fapta pe care urmează s-o faci, adică sex cu riscul sarcinii pe care apoi s-o întrerupi. Și asta într-o situație distinctă de cele expuse până aici, deci în situația în care ai toate măsurile pentru a o împiedica.

Pentru că, oricât de mult sunt și voi fi de acord cu avortul, gestul rămâne unul care poate fi prevenit. La sâmburele ăla de prostie trebuie lucrat, la conștientizare, la informare, la consecințe. La maturizarea noastră că oameni care trebuie să se întâmple sub umbrela ideii că perpetuarea speciei este într-adevăr o alegere personală, un mod de a fi frumoase insideout în diversitatea opțiunilor noastre.

Încă o dată avortul NU este cauza lipsei familiilor numeroase. Familiile numeroase nu sunt decât niște familii numeroase și nimic altceva, femeile care-și cresc copiii singure sunt doar niște femei care-ți cresc copiii singure, femeile care nu doresc niciun copil nu sunt chintesența egoismului, ci doar femei care nu doresc niciun copil. Fără stigmă, doar liber, neambalat.

Femeile care fac avort sunt doar femei care fac avort din cauza unuia dintre motivele de mai sus. Și nu e o virtute, e o constrângere. Și ar fi bine, atât de bine, să fie în număr cât mai mic.

 Pe Loredana o găsiți și aici.



Citiţi şi

Cum pun reclamele gaz pe focul rivalității între femei

Trei subiecte despre care ne este rușine să vorbim

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,670 views

Your tuppence

  1. asa si? / 10 August 2015 3:23

    Nici macar femeile care au toate conditiile pentru a nu face avort nu trebuie condamnate.
    Sa punem problema in felul urmator:
    Scoaterea avortului in afara legii pentru ca o aglomerare de celule egal viata inseamna, pe termen lung cresterea numarului de femei care vor muri sau vor avea probleme de sanatate din cauza avorturilor provocate prin metode nesigure sau facute de personal nespecializat, fara aparatura medicala necesara.
    Concluzia:
    Femeile care vor sa faca avort la probleme medicale sunt condamnate fie la moarte, fie la aparitia unor probleme de sanatate. Pentru un fetus in care nimeni nu a investit timp, energie, bani si sentimente. Un fetus pe care nici macar mama sa nu il vrea. Cu atat mai putin activistii pro-viata, care nu se inghesuie la usa ei ca sa il ia in adoptie.

    In alta ordine de idei, sa ne uitam la un sofer grabit/beat care omoara un om pe o trecere de pietoni. Acea persoana nu este condamnata la moarte. Nu i se provoaca probleme grave (sau nu) de sanatate. De multe ori, nici nu este condamnat la anii de inchisoare pe care ii merita. Desi a omorat un om care lucra, deci producea. Un om care avea cel putin o persoana pentru care conta. Un om care avea parinti care au investit in el timp energie, sentimente si bani.
    Concluzia:
    Un fetus este mai important ca un om? Daca da, atunci de ce nu se introduce pedeapsa capitala pentru soferii care omoara oameni? In tara asta poti sa violezi, sa talharesti, sa omori fara sa fii omorat.
    Dar daca esti femeie, vrei sa faci sex, nu vrei copii si ai facut o greseala, meriti sa mori. Pentru ca oamenii considera ca organele tale genitale apartin societatii. Mentalitate de trib care nu se mai potriveste acestor vremuri. Femeile nu mai sunt incubatoare pentru societatile aflate pe moarte.
    Cu sau fara acordul legii, ideea avortului traieste si e imposibil de ucis.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Ionela / 2 April 2015 20:17

    Sunt de acord cu comentariul de mai sus, avorturile în urma unui viol sunt foarte puţine, deasemenea nu sunt de acord cu ceea ce se spune în articol cu privire copiii/tineri îngrijiţi de stat, aceştia sunt sprijiniţi să îşi termine studii, până la facultate, iar cei care nu îşi continuă studiile sunt sprijiniţi să îşi găsească un loc de muncă şi o chirie sau locuinţă socială, şi majoritatea reuşesc acest lucru, ca să nu mai vorbim de copii care sunt adoptaţi. Pe de altă parte cele 22 milioane de avorturi din ultimi ani nu sunt doar ale femeilor fără educaţie sexuală, cunosc şi eu situaţii în care sora minoră a fost singurul sprijin a unei tinere în vârstă de 22 de ani, cu loc de muncă şi o relaţie stabilă de mai mulţi ani în a păstra copilul cu care era însărcinată, deoarece, prietenul îi spunea ba că îşi doreşte copilul, ba că nu este pregătit, iar părinţi deasemenea îi spuneau să facă avort că altfel îşi distruge viata. Din păcate sunt tot mai multe femei căsătorite sau necăsătorite care sunt puse în această situaţie, ca să nu mai vorbim de minore cu educaţie sexuală (care să fim serioşi, faptul că i se spune unei minore/unui minor cum să se protejeze nu înseamnă că aceştia automat dobândesc capacitatea de a folosi în mod corect această informaţie) sunt însoţite de mame, în general, pentru a face avort.
    Eu mă întreb cum numim această situaţie, dar mai important unde rămâne cu familia în această ecuaţie, de ce maternitatea nu mai face parte din familie ci în numele aşa zisului modernism ne sacrificăm familia şi copii.

    Thumb up 1 Thumb down 3
    Reply
  3. lore / 2 April 2015 18:22

    Violul NU este o poveste! Se întâmplă. Și este un act realizat împotriva dorinței femeii (așadar aici chiar îți pune cineva copilul cu forța în burta). În 5% dintre cazurile de violuri femeile rămân însărcinate (sursa http://en.m.wikipedia.org/wiki/Pregnancy_from_rape).
    Acum, să-ți păstrezi o traumă psihologică în burtă și să o duci pe lângă tine o bună bucată de vreme, nu e un dezirat pentru niciuna dintre noi.
    Articolul nu este menit sa minimalizez rolul de mama al unei femei, insa nu, rolul unei femei nu trebuie sa coincidă musai cu cel de mama ca sa fie unul complet.
    Da, femeile ar trebui și se impune să se informeze în legătură cu metodele contraceptive, să-și înțeleagă poziția economică, să-și aleagă cu grijă partenerul, să facă treaba asta ca la carte ca să nu ajungă la omorârea fetusului. Dar ce te faci cu sărăcia, lipsa accesului la informație, lipsa de civilizare (și sunt aici exemple cât să umplem serverul lui Catchy) sau dacă te-ai născut în India, Bangladesh sau Etiopia unde 60% dintre femei sunt ori violate ori supuse unui abuz de acest fel, uneori chiar până la vârsta de 15 ani.
    Ce te faci dacă porți în pântece un fetus predispus la marformații? Mai e vb despre tine sau despre el și ce fel de viață ar duce.
    Da, acele femei educate, deștepte, informate și capabile financiar nu au niciun motiv să ajungă la avort. Dacă vorbim despre acelea, ok, fie le condamnăm. Chiar dacă ține în continuare de motivele fiecăreia și rămâne în continuare o alegere cu prețul unei conștiințe aglomerate.
    În rest, cum să privim? Să privim către viața care va veni nedorit sau către viața care e deja, mama?
    În rest, numai copii din dragoste, sănătoși și veseli tuturor!

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
  4. Cristi R. / 2 April 2015 16:57

    Daca oamenii nu ar fi uitat cu atat usurinta tragediile pe aceasta tema din perioada comunista poate ca acest articol nu ar mai fi existat.

    Referitor la avort am o nedumerire.
    De ce este de preferat o viata de chin si suferinta in marea majoritate a cazurilor de copii nedoriti in locul scurtarii acelei vieti inainte de a lua contact cu viata asta pe care marea majoritate a adultior o considera dificila si nedreapta?
    Macar adultii crescuti intr-o famile care i-a dorit au avut sansa unei copilarii lipsite de griji si presupun eu ca destul de fericita.
    De ce trebuie sa ne luptam pentru a bloca liberul arbitru al unor femei? Doar pentru ca niste copii sa simta amaraciunea vietii inca din copilarie?
    Stiu ca nu toti copiii nedoriti au nesansa unei copilarii nefericite dar atat timp cat acestia raman niste exceptii cred ca nu avem dreptul sa decidem noi ce trebuie sa aleaga o femeie sa faca cu viata ei.
    Cand societatea va fi capabila sa aiba grija de copiii nedoriti la fel de bine ca o familie obisnuita atunci cred ca vom putea sa deschidem subiectul avort.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  5. O mama / 1 April 2015 23:14

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 13
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro