Ar fi fost frumos să spun că eu am ajuns în București pentru că îl căutam pe Alexandru și că toate drumurile au fost râuri care au ajuns în Delta Văcărești, doar pentru că aici mă aștepta el. Ar fi fost frumos, dar ar fi fost o minciună, iar eu nu mint dacă nu e neapărată nevoie.
În Japonia, oamenii își planifică viața unii altora, iar apoi nu fac decât să rămână între granițele deja trasate. Am ajuns în Europa evadând de această groaznică perfecțiune a previzibilului. Și am tot fugit, până am nimerit în acest oraș, unde nimic nu e sigur, iar timpul și spațiul sunt concepte vagi. Am învățat atât de multe în București.
Aș minți și dacă aș spune că Alexandru a fost ca un zgârâie-nori în viața mea, iar eu nu mint, dacă nu e neapărată nevoie.
Până la urmă, aici l-am descoperit pe Dumnezeu și am avut pentru prima dată o religie: am fost botezată creștină.
Numele meu înseamnă: Verde. Alexandru era de părere că mi se potrivește: “Saloanele spitalelor de nebuni sunt zugrăvite în verde.”, spunea. “Verdele liniștește”, spunea, iar eu chiar îl linișteam.
Cred că noi am fost ca doi pescari pe care îi leagă întunericul acela de dinainte să răsară zorile, întunericul acela pe care lumina noii zile îl șterge.
Eu l-am învățat Alexandru să scrie “Bună dimineața!”, în japoneză, nu avea talent la pictură, întotdeauna se grăbea și era leneș.
Dar diminețile noastre chiar erau bune, erau liniștite, stelele mergeau la culcare, eu udam florile și el privea peste umărul meu platforma industrială care începea dincolo de blocul acela cu opt etaje, locuit de oameni care nu se salutau între ei, care se urau și la primul prilej istoric s-ar fi turnat unii pe alții, ar fi ridicat lagăre în care să îi închidă pe cei blânzi.
Făcuserăm din diminețile noastre o insulă: Insula Verde. Plecam de aici doar ca să vedem filme de cinema în limba engleză. Eu încercam să citesc traducerea în română și nu reușeam niciun pic. După ce se terminau, mâncam saleuri și eu îi spuneam basme japoneze cu prințese și palate bântuite. Era destul de amabil cu felul în care povesteam. Când nu-mi aminteam unele amănunte, pur și simplu le inventam, iar Alexandru întreba “Chiar așa?”, iar eu, ca să nu fiu obligată să mint, fiindcă nu era neapărată nevoie, nu răspundeam nimic. Pur și simplu povesteam mai departe.
Serile le încheiam într-un alt ritual închinat iubirii: ascultam Meiko Kaji, săruturile noastre erau de adolescenți și Alexandru mușca din sânii mei mici cu pofta unui nou-născut, până îmi țâșneau lacrimile acelei minunate dureri.
Mă gândesc uneori cine mai locuiește în acel apartament de unde se vede platforma industrială, cum mai arată astăzi insula noastră verde, dar las gândurile acestea să treacă repede.
Am plecat din București. Libertatea se confunda tot mai des cu profitul. Orașul se transformase, și se transformase în rău, într-o întrecere pentru bani, bani, bani, bani și numai bani și nicăieri liniștea bucuriilor gratuite și oameni tot mai puțini. Afară, totul devenise o junglă prăfuită și ostilă și colorată absurd, în mov sau în violet.
Alexandru a fost un om, știu să recunosc unul, pentru că nu am întâlnit foarte mulți, moartea sa este doar un detaliu, un amănunt, oamenii oricum trăiesc spre a deveni amintiri.
El a fost mai bun decât viața sa și a știut să trăiască. Noi, numai noi am fost insula noastră verde și întunericul șters de mâna de lumină a unei noi zile.
Citiți și
O poveste de dragoste – Olga
O poveste de dragoste – Sonia
O poveste de dragoste – Lia
A doua scrisoare către Livia
Liza – o poveste
Sara: o poveste de dragoste
Adelia – o poveste de dragoste
Octavia – o poveste de dragoste
Vera – o poveste de dragoste
Anastasia – o poveste de dragoste
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
