“Nu vezi câte se întâmplă azi în lume? Înainte, parcă nu erau atâtea nenorociri...” Sigur vă este familiară această angoasă legată de viitorul sumbru al omenirii, în care binele pare sortit să nu mai propăşească.
Adevărat, multe-s relele în lumea mare. Dar nu cred că sunt nici mai multe, nici mai puţine ori foarte altfel decât cele care s-au tot întâmplat de-a lungul istoriei. Nihil novi sub sole are, iată, şi un sens optimist… Diferit e însă, cu siguranţă, gradul lor de popularizare. Fiindcă la viteza cu care circulau veştile în trecutul nu chiar foarte îndepărtat, chiar războaiele mondiale au rămas necunoscute milioanelor de contemporani care trăiau departe de ostilităţi. Adevărat e că nu circulau nici veştile bune, folositoare, dar dacă am compara lumea aceea, mai puţin informată, dar mai liber gânditoare, cu lumea noastră, mai informată, dar şi mai deformată, care consimte să “înoate” într-un main-stream halucinant, prima îmi pare chiar seducătoare.
Mi s-a întâmplat să ajung acum câţiva ani, undeva, în creierii munţilor, unde o băbuţă uitată de Dumnezeu habar să nu aibă nici măcar de schimbarea primului “escu” şi după două ore deja jinduiam la pacea şi sărăcia ei informaţională. Ştiam însă că foarte curând aş fi suferit de lipsa conectivităţii, dar sigură eram că nu în sensul ei mediatic.
Pentru că m-am săturat şi de breaking news idioate şi de titluri de-o şchioapă care anunţă nimic şi nu mi-ar fi lipsit o mie de ani toate variantele locale ori globale ale apocalipsei schiţate cu cărbunele relei intenţii, vărsările de sânge sau de fiere ori nenorocirile prezentate larger than life de voci isterizante sau de pixuri devenite mai puternice decât condeiele.
Dacă ştirile în general, dar mai ales cele neplăcute, ar fi transmise responsabil şi onest, ele ar putea fi doar sursa pe care ar folosi-o fiecare după cum îl taie capul, fără toate indiciile şi indicaţiile date de jurnalişti ori de invitaţii lor cu agende pe care nici nu se mai sinchisesc să le ascundă. Dar nu se întâmplă aşa. Nimic nu mai este astăzi “de mijloc”, acolo unde stătea dintotdeauna virtutea. Şi din toate aceste contrafăcute şi lunecoase realităţi ne construim docili un puzzle al renunţării – conspiraţia planetară împotriva mondializării binelui. Care ne scuteşte, comod, de toate, că cine suntem noi, să schimbăm lumea?
Păi, dacă ne socotim inteligenţi, cum se face că rămânem captivi de bună voie într-un minorat cam jenant, acceptând fără să crâcnim o tutelă mediatică care vedem bine că sminteşte? Dacă nu ne place asta, şi susţinem că nu ne place, dacă nefăcând nimic contribuim la perpetuarea acelui ceva neplăcut, şi nimic facem cei mai mulţi, de unde din altă parte să vină schimbarea? Cred că avalanşa asta de ştiri rele dăunează sănătăţii mai grav decât orice exces de zahăr, sare sau grăsimi. N-aţi băgat de seamă cum, contaminată pandemic de stresul indus mediatic, lumea este mai tristă, mai pesimistă, chiar mai rea? Şi atunci, ce-ar fi de făcut?
Eu, una, m-am gândit să institui, aici, unde pot eu, un embargo pe ştirile rele. Când va fi să putem ajuta sinistraţi ori nedreptăţiţi, o vom face cu ce stă în puterea fiecăruia, dar între timp vom vorbi despre îndrăzneli şi glorie oricât de scurtă, despre tot ce poate aduce zâmbet şi stare de bine, despre ceea ce este cu adevărat senzaţional: izbânda! Nu în lupta cu viaţa, ci asupra micilor noastre neputinţe care nu ne lasă să ne-o facem prietenă.
Poate, cândva, no news o fi însemnat good news, dar good news sunt şi rămân good news! Aşadar, lăsaţi vă rog ştirile bune să vină la voi! 🙂
P.S. Pentru cei care au ajuns la majorat, adică au renunţat să se mai uite la televizor, felicitări! E un pas înainte. Dar nu-l aruncaţi în foc pentru cei câţiva purici de pe ecran. Schimbaţi canalul! Se mai găseşte câte un uriaş de văzut, aşa cum încă se mai găseşte şi câte ceva memorabil de citit. 🙂
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Acum, toți ne luăm informațiile de la ChatGPT
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
