Lina

Cristina Lincu

20 February 2017

Uneori, bunica îmi mai povesteşte despre Lina. De la înălţimea celor 87 de ani ai săi, trecutul îi pare blând, frumos, armonios, precum poveştile din cărţile cu coperţi colorate. Iar imaginea Linei, fata moartă demult, îmi stăruie în gânduri.

Lina cea cu ochii albaștri ca cerul avea 15 ani când a murit de meningită. Într-un sat de Bărăgan, imediat după război, doctorul venea rar. Oamenii se tratau singuri, cu ajutorul vreunui infirmier sau chiar al moaşei satului. Moartea? O vecină, poate prea cunoscută, poate prea intimă.

Lina era frumoasă şi avea un suflet plin de lumină. Miloasă până la Dumnezeu. Ochii ei se umpleau de lacrimi pentru fiecare fiinţă a pământului – fie el un pui de găină îngheţat, un căţel rătăcit sau un ied şchiop – şi nu ezita să-i oblojească, să-i iubească, să-i ia în cămăruţa ei din casa joasă de chirpici până se vindecau. Iubirea ei de copil bun îi vindeca.

taranca fata

Pe vremea aceea, tata avea în jur de doi-trei anişori. Iar Lina (botezată aşa după numele străbunicii mele), îl iubea nespus. Îi alinta „Micodel”. Nu se ştie cum de îi scornise acest nume, această poreclă, dar izvorâtă fiind din sufletul ei frumos, suna mai blând şi mai cald decât orice alt alint.

Când începuse să se simtă tot mai rău, o ruga pe bunica să i-l aducă acasă, lângă pat, pe Micodel, să-l mai vadă, să-l mai îmbrăţişeze şi să-şi mai lumineze suferinţa cu joaca lui de copil neştiutor.

Într-o dimineaţa, Lina a chemat-o pe naşa ei să-i împărtăşească o mare taină. Avusese un vis. Se făcea că venise la ea Moşul Dumnezeu şi-i numărase pe mărgelele brăţării de la mâna ei câte zile avea să mai trăiască. Era uimită de grozăvia visului, dar liniştită, căci el i-l adusese aproape pe Dumnezeu. Iar o moarte care te duce la El, nu poate fi decât o moarte bună.

Bunica mai povesteşte că Lina s-a stins exact la socrocul prevestit în vis. A plecat neadmis de tânără, frumoasă şi liniştită către Moşul Dumnezeu din visul ei.

Tata nu mi-a povestit niciodată despre Lina. Probabil că era prea mic ca să-şi amintească de ea. Acum însă îmi place să cred că deja s-au reîntâlnit…

Pe Cristina o găsiţi şi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cami

Noi știm când trebuie să vă furăm din grădină

Prostuțule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
883 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro