Într-un număr recent al publicației „Nature” (mai, 2025), se relatează despre o nouă terapie anticanceroasă destinată unor cazuri grave, cu metastaze, cazuri pînă acum considerate «depășite » din punct de vedere terapeutic. Prospețimea gîndirii m-a entuziasmat.
Cîțiva cercetători francezi, afiliați CNRS[1] și Institutului Curie[2], sub conducerea lui Raphaël Rodriguez[3], au modificat radical strategia luptei anti-cancer. Accentul se deplasează de la mijloacele de distrugere masivă (chirurgicală, chimică, radioactivă), la înțelegerea inteligentă a funcționării celulelor canceroase, cu scopul deturnării ei. Într-o notă intuitivă, abordarea este asemănătoare spionajului.
Raphaël Rodriguez afirmă : «Această schimbare nu este bazată pe folosirea unor molecule anticanceroase, cu mecanisme specifice de acțiune. Este mai degrabă vorba despre înțelegerea faptului că starea unei celule dezvăluie și punctul ei slab. Astfel, putem defini tipul de molecule utile pentru combaterea unei celule atipice, folosindu-ne de vulnerabilitatea ei.»
Metastazele se dezvoltă rapid, sînt greu de distrus și provoacă daune majore țesuturilor invadate. Folosirea unui punct slab din metabolismul lor le poate distruge în mod selectiv, lăsînd organismului grija cicatrizării.
În studiul publicat, punctul sensibil este ionul de fier. Indispensabil, dar periculos. Producția de energie a celulei este determinată de proprietățile acestui metal; cu precădere, vorbim de capacitatea lui de a se cupla cu oxigenul. Procesul prezintă un risc major: eliberarea de radicali liberi, responsabili de stresul oxidativ. Ei pot distruge moleculele (fosfolipide) care alcătuiesc membranele celulei, deci, potențial, îi pot induce moartea. De aceea, celulele prezintă compartimente bine izolate, dedicate producției de energie – mitocondriile. În plus, o altă serie de mecanisme sînt specializate în neutralizarea radicalilor liberi. Ansamblul seamănă întrucîtva cu sistemele de protecție din centralele nucleare. Energia și, prin urmare, fierul sînt indispensabile vieții. Felul în care este manevrată energia presupune un grad înalt de risc.
Fierul mai are și capacitatea de a face accesibile fragmente din ADN-ul celular, genele. Odată accesate, genele se pot „exprima” și iniția procese metabolice. Unele dintre aceste gene sînt necesare celulelor canceroase pentru a migra și deveni metastaze. Un exemplu ar fi metastazele cancerului de pancreas.
Cancer de pancreas
Echlibrul beneficiu-risc, oricum fragil, este, în celulele canceroase metastatice, împins la limitele toleranței. Sistemele de protecție împotriva radicalilor liberi pot, în orice moment, deveni insuficiente. Ipoteza de lucru a cercetătorilor mai sus pomeniți este următoarea: o creștere a influxului fier la nivelul celulei poate duce la amplificarea stresului oxidativ și la distrugerea membranelor celulare – feroptoza. Mecanismul fusese descris, încă din 2017, de o echipă de cercetare medicală din China, care lucrase pe model animal[4]. Echipa franceză a identificat proteina care permite accesul fierului în celulele metastatice umane (CD44) și a izolat substanța capabilă de stimulare (Fentomycin-1). Mecanismul, specific celulelor metastatice, induce moartea acelor celule, fără daune colaterale ori efecte secundare.
Dacă ar fi să fac o paralelă între observația medicală și cea socială, m-aș referi la corupția instituțională – fenomen extins și lesne de înregistrat. Atunci cînd se vorbește despre o societate și sistemul care o administrează, cancerul este deseori folosit ca metaforă pentru corupție. Demagogia politică și jurnalistică abuzează de această figură de stil. Un sistem corupt funcționează prin faptul o mare parte a reprezentanților săi sînt adaptați cerințelor interne prin impostură profesională și consimțire la corupție. Dacă numărul celor corupți depășește o masă critică de incompetență, sistemul se prăbușește din interior și structura socială se poate reformula. Tumora canceroasă funcționează pe baza unor anomalii, printre care coruperea utilizarii fierului; dacă aceasta este exacerbată, cancerul se autodistruge.
Revenind la descoperirea grupului de cercetare condus de Raphaël Rodriguez, cred că și acest demers readuce în atenție perspectivele contrare de la care pornesc terapiile zise „tradiționale” sau „alternative” și medicina oficială. Medicina energetică (chineză, tibetană, indiană), osteopatia și, în oarecare măsură, homeopatia funcționează pe principiul ruperii unui echilibru patologic pentru a restabili unul fiziologic. Medicina occidentală, considerată științifică, folosește arme de distrugere, cu riscul unor efecte secundare importante. Ambele pot fi eficace, de la un caz la altul, ceea ce îndeamnă tot mai mult la complementaritate.
[1] Centre National de la Recherche Scientifique
[2] Centre de recherche et traitement du cancer
[3] Director de cercetare – laboratorul de chimie și biologie a cancerului (CBC, CNRS/Inserm/Institut Curie)
[4] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28195347/
Citiţi şi
Cum ne protejăm de balastul AI
Menopauză și medicina energetică
Suntem conectați prin unde invizibile? Ipoteză și realitate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
