Ne-am înţeles că nu ne înţelegem

Anda Docea

20 October 2014

Anda DoceaCu ceva timp în urmă am avut un prieten foarte bun, confident chiar. Şi acest prieten apropiat al meu avea o iubită foarte frumoasă şi nespus de aprigă. Cu toate că între noi, de-a lungul anilor, nu a fost decât o relaţie platonică (măcar dacă ar fi fost şi altceva), femeia, bănuitoare din fire şi cu un ascuţit simţ al proprietăţii, a rămas cu convingerea, mult timp după ce istoria lor de amor s-a consumat până la scrum, că eu am jucat rolul variantei secunde şi înţelegătoare în toată această perioadă.

Mai în zilele noastre, m-am întâlnit în mod neplatonic cu un bărbat frumos şi nespus de suspicios. Felul meu rezervat de a fi îl interpreta drept negativism continuu, glumele mele mai puţin politicoase drept sarcasm, iar dorinţa mea de relativă independenţă drept lipsă de afecţiune. Măcar dacă ar fi fost aşa.

Departe de a face o cronologie a relaţiilor mele cu sexul ocrotitor, exemplele de mai sus mi-au confirmat bănuiala că adevărul nu are importanţă. Că felul în care se desfăşoară în realitate evenimentele nici nu contează. Ceea ce predomină este povestea din mintea fiecăruia. Ce crede fiecare că s-a petrecut. Şi, oricât de pregătit te-ai prezenta la masa discuţiilor, gata să-ţi expui argumentat versiunea, chiar dacă legile universale, morale şi etice sunt cu tine, e posibil să nu-ţi poţi determina interlocutorul să renunţe la partea lui de adevăr.

ne-am înțeles

foto: Emilian Chirilă

Multă vreme m-am frământat foarte tare. Voiam să cred că, dacă tot ceea ce spun e pe deplin susţinut de date şi fapte concrete, dacă acuzaţiile mele se bazează pe lipsa de adevăr a unor afirmaţii sau pe inconstanţa unor comportamente, dacă îmbrac o rochie bine croită şi fac să răsară un zâmbet telegenic, am şanse de câştig. Am obosit. Şi nu e genul de oboseală pe care îl simţi, de exemplu, după ce patinezi în sus şi-n jos câteva ore pe un pârâu complet îngheţetat; nici cea care vine odată cu rezolvarea unei probleme de geometrie plană, în care soluţia a fost mereu sub ochii tăi; nici măcar soiul acela de sfârşeală plăcută care-ţi cuprinde sufletul după ce stai o noapte-ntreagă de vorbă cu o prietenă din copilărie. Nu. E ca şi când constaţi că nu te mai ţin mintea, inima şi trupul.

Stau departe de masa tratativelor. Nu mai trag de balanţă ca s-o echilibrez, nu mai arăt cu degetul, nu mai repet argumente în miez de noapte. Rămân însă la partea mea de adevăr. We have agreed to disagree.



Citiţi şi

Aşteptând un chip căruia să-i spovedeşti mângâierea

Poveste pentru adulţi povestită de copii

Ceapa sufletului nostru

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,877 views

Your tuppence

  1. Lorin Coryllus / 15 December 2015 20:15

    Un tip, Bergson, spunea: „Adevărul este ceea ce cred oamenii”. Încă mai e valabil.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Felicia / 18 March 2015 12:26

    Avem puncte de vedere diferite pentru ca ne raportam intelegerea la puncte de referinta diferite. Fiecare are dreptul la propriul punct de referinta. Iar daca acel punct de referinta este ales eronat in raportul cu Adevarul (a carui semnificatie este adeseori mai presus decat noi si de capacitatea noastra de intelegere pentru ca tine de o schema a lucrurilor mai ampla decat putem noi cuprinde cu privirea) si trunchiaza realitatea, atunci acea eroare va genera dezechilibre, disfunctionalitati si consecinte pe care persoana in cauza va fi nevoita sa le regleze, in timp, constientizand diverse lucruri, in the process. nu e treaba noastra sa tragem de vreo balanta 😉

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. dana / 24 October 2014 20:51

    “There are three sides to every story: your side, my side and the trough. And no one is Lying. Memories hared serve each differentntly.” Robert Evants

    Multumim, Anda, ca ne amintesti uneori…!!!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  4. marina / 22 October 2014 23:43

    Nu ar trebui sa ne chinuim sa demonstram nimic ,sentimentele se simt nu se explica 🙂 .Bravo Anda un articol de nota 10

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  5. picatura / 22 October 2014 21:23

    🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Iulian / 21 October 2014 10:33

    Cred ca este pentru prima data cand indraznesc sa fac un comentariu la un articol ce populeaza lumea virtuala. Folosesc cuvantul “indrazneala” nu pentru a-mi recunoaste o anumita timiditate sau neincredere, ci pur si simplu dintr-o teama de ridicol in care as putea sa cad, apucandu-ma sa glossez pentru a ma baga in seama. Astazi mi-au cazut ochii peste aceste randuri si m-am hotarat sa-i adresez autorului felicitari! Am o sumedenie de argumente, dar nu o sa obosesc pe nimeni cu ele. Suficient doar sa adaug ca lucrurile cunoscute, simple, stiute de cand e haul si paraul, pot fi spuse extraordinar de frumos si convingator! Anda Docea, nu stiu cine esti, dar lasa-ma sa-ti spun ca mi-ai placut foarte tare!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 0
    Reply
    • Anda / 21 October 2014 23:57

      Mulţumesc mult. Să ştii că eu mă tem de ridicol la fiecare text. Dar, din când în când, mai lasă câteva rânduri cineva care n-a mai făcut-o până atunci şi îmi spune că i-a plăcut ce am scris. Şi, brusc, devin foarte curajoasă.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
      • iulian / 22 October 2014 9:38

        Da, cred ca despre curaj este vorba atunci cand ai ceva de spus si vrei s-o faci intr-o arena publica. In definitiv, cam asta era si mesajul interventiei mele pe marginea articolului tau, anume de a avea curajul (citeste puterea, rezistenta, consecventa) de a continua sa scrii, aici sau oriunde in alta parte. Ce faceti voi, cei din platforma Catchy, e altceva fata de ceea ce unii ca mine intalnesc in blogosfera, altminteri un spatiu deschis tuturor libertatilor. Spun asta pentru ca am sesizat un procent alarmant de filosofi de bulevard balcanic sau de diriginti de opinii media care polueaza aproape orice, sub aparenta unor lozinci de protogenialitate, care inclina orice discutie spre hahaiala si sictir, zeflemea, bascalie gratuita etc. Treaba lor. In ceea ce ma priveste, departe de mine gandul de a ma transforma -cel putin in aceste randuri- in agentul sanitar al kitsch-ului in ofensiva, ci doar de a spune inca odata ca ma bucur ca exista si oame(ni) ca voi, faini, indrazneti, mishto si destepti. Toate bune!

        Thumb up 7 Thumb down 0
        Reply
  7. dana / 20 October 2014 15:03

    Cred ca putini sunt cei care n-au trait un asemenea eveniment. Ajungi sa obosesti in incercarea perpetua de a-i demonstra ceiluilalt ca ai sentimente profunde fata de el.
    Numai ca folosim un “limbaj” diferit…Foarte frumos scris, Anda !!!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
    • Anda / 20 October 2014 21:56

      Sau, altfel spus, n-ar trebui să ne “străduim” atât de mult să ne înţelegem. Îţi mulţumesc!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  8. andres / 20 October 2014 12:44

    Anda, dragă,
    Ce dor îmi era de cuvintele tale!

    :*

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro