După A perdre la raison sau L’Economie du couple , Joachim Lafosse continuă să exploreze naufragiile familiale. Cineastul își îndreaptă, încă o dată, atenția asupra cuplurilor aflate într-o perioadă de criză. Realizat în 2021 și prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, Les Intranquilles/The Restless este un film brutal, dar frumos, care beneficiază de interpretarea emoționantă a lui Damien Bonnard și-a Leïlei Bekhti. Cineastul belgian Joachim Lafosse examinează, la rece, apariția bipolarității în cadrul unei familii și impactul acesteia asupra sentimentelor romantice și filiale.
Totul se învârte în jurul unui cuplu de îndrăgostiți, dar luptându-se și cu nemiloasa tulburare bipolară a bărbatului întrupat de Damien Bonnard. Așadar, Leïla și Damien sunt în vacanță cu fiul lor, Amine. Îi vedem în larg, pe o barcă. Tatăl oprește motorul și își anunță copilul că merge să înoate. Depinde de micuț să aducă barca înapoi la țărm. Malul este departe, chiar și pentru un înotător bun. Cât despre puști, nu este suficient de mare pentru a pilota singur o astfel de barcă. Bărbatul se scufundă. Pe plajă, mama așteaptă, privește. Absența lui durează. Apoi nu poate dormi: o vizită la spital pare să-i rezolve problemele temporar… doar temporar. Timpul trece încet. Ceva nu este în regulă. Se instalează o neliniște îngrijorătoare.
Damien suferă de o boală pe care nu o va recunoaște, în timp ce Leïla încearcă să facă față stărilor sale scăpate de sub control căutând să-l protejeze pe Amine. Pelicula este eliptică – bipolaritatea de care suferă Damien nu va fi menționată până la finalul filmului, la fel, trecerile pe la spital sau la medici lipsesc din film. Lafosse revine la rigoarea din L’Economie du couple – povestea unui cuplu separat și în proces de divorț, dar incapabil să trăiască pe cont propriu atâta timp cât separarea proprietăților nu a fost înregistrată – pentru a descrie costul uman de a trăi cu boala. O povară mentală evidentă pentru soț, care afectează brutal și copilul.
Pelicula e structurată în două părți, prezentându-i consecutiv pe cei doi soți/interpreți. Cineastul (el însuși fiu al unui maniaco-depresiv) ne indică epuizarea lor reciprocă, cu un obiectiv foarte clar: să semnăm o cronică înrădăcinată în viața de zi cu zi a cuplului. Și, ca și în L’Economie du couple, concluzia spre care se îndreaptă Les Intranquilles este înfricoșătoare, dar pune întrebări esențiale, examinând noțiunile de încredere și autonomie cu subtilitate.
Bunăoară, Les Intranquilles ar putea fi rezumat într-o idee reală: inscripția simptomelor de bipolaritate în contextul unui thriller familial. Filmul se deschide astfel cu imaginile unui tată care renunță la comenzile bărcii fiului său (interpretat remarcabil de Gabriel Merz Chammah) pentru a face o baie în Marea Mediterană, apoi părăsește patul conjugal în miezul nopții pentru a repara un Solex vechi. De la insomnie la atacuri de paranoia, va dura o oră bună până când numele bolii să fie pronunțat, în sfârșit, o singură dată, de personajul Leïla (Leïla Bekhti) pentru a evoca starea lui Damien (Damien Bonnard). Indiciile de pe ecran conduc spectatorul spre o boală cu contururi prost definite și diagnostic de multe ori complex. Camera de filmare e atașată fiecărui gest al personajelor care păstrează prenumele interpreților lor, iar montajul favorizează scenele lungi de isterie în comparație cu reprezentarea eliptică a consecințelor bipolarității asupra vieții conjugale.
Les Intranquilles devine povestea unei lupte pentru păstrarea unității familiei. Personajul central este un pictor, dar filmul are meritul de a nu ceda tentației de a prezenta o viziune romantică asupra tulburării bipolare, constând în asocierea inspirației cu suferința. Dimpotrivă, el explorează simptomele lui Damien cu o precizie clinică, care mai presus de toate îi oferă lui Damien Bonnard posibilitatea de a demonstra amploarea jocului său, de la frenezie până la neurastenie, cu un puternic suflu naturalist.
În această dramă impresionantă, eroul își manifestă nebunia în fața unei soții și a unui copil conștienți, dar neputincioși. Când viața de zi cu zi neagă orice atașament, fuge pentru a se salva și pentru a-i proteja pe cei care-l iubesc.
Joachim Lafosse narează o poveste despre o iubire împotriva oricărui pronostic, cea care îi unește pe Leïla și Damien, în ciuda bipolarității acestuia din urmă, supus unor crize incontrolabile. Actorul Damien Bonnard face o demonstrație de forță, aflându-se mereu într-un fel de „pas de deux” complice cu Leïla Bekhti.
În această peliculă, identificăm un inamic devorator care, zi de zi, în ciuda violenței pe care o poartă, nu va face decât să întărească legătura neclintită care îi unește. Cu valuri de tensiune înăbușitoare, care se desfășoară de-a lungul întregii povești, ca într-un carusel emoțional, Les Intranquilles rămâne un film despre dragoste în vremuri de criză, care disecă, într-o atmosferă aproape ireală, funcționarea bolii și efectele acesteia asupra celor din jur.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Joachim Lafosse
Scenariul: Joachim Lafosse, Anne-Lise Morin, Juliette Goudot, François Pirot, Lou Du Pontavice, Chloé Léonil, Pablo Guarise
Imaginea: Jean-François Hensgens
Muzica: Olafur Arnalds
Decorurile: Matthieu Guy
Costumele: Pascaline Chavanne
Montajul: Marie-Hélène Dozo
Distribuția:
Damien Bonnard – Damien
Leïla Bekthi – Leïla
Gabriel Merz Chammah – Amine
Jules Waringo – Jérôme
Durata: 118 min.
Citiţi şi
Moartea femeilor e moartea umanității noastre
Țara în care hoții și proștii ne omoară între ei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
