Scriu în acest colț de internet de aproape zece ani. Nu țin minte să fie scris vreodată despre o carte de poezie. Este, firește, o nedreptate. O voi îndrepta.
În primul rând, nu vreau să vă scriu despre o carte oarecare, ci despre cea mai recentă carte a Norei Iuga (deși la ce ritm are Nora Iuga e posibil ca până apare acest articol să nu mai fie adevărat…).
Nora Iuga are nouăzeci și doi de ani și jumătate și este la fel de fermecătoare ca întotdeauna. La TIFF, un documentar despre Nora, realizat de Carla Teaha, a făcut săli pline.
sursa foto: TIFF
Cărțile Norei Iuga ajung la cititori. Poeta este (și pe bună dreptate) iubită. Admirată. Respectată. Citită.
Și nu doar scrisul ei este încântător. Prezența Norei Iuga iluminează. Nora Iuga răspândește poezie cu generozitatea indiferentă cu care soarele strălucește.
Cred chiar că Nora Iuga nu mai e poetă, a reușit să-și împlinească destinul și să ajungă poezie. Și, poezie fiind, cum să nu fie superbe versurile sale?
Despre această carte, Mircea Cărtărescu a scris așa: “Fetița strigă-n pahar este vârful poeziei Norei Iuga până azi (…) e ca un șrapnel care-ți explodează în față, împrăștiind așchii, cioburi, bucăți brute de metal, de memorie, de creier, de citate, de orice material potrivit să-ți scrie pe piele sentința unei fragmentate, ultragiate frumuseți”. Mircea Cărtărescu are dreptate.
În ianuarie, în ziua în care a împlinit nouăzeci și doi de ani, Nora Iuga scria aceste versuri: “(…) rugați-vă pentru/frumoasele mele picioare și țineți minte nu vreau balansoare!”.
Foto: Alex Gâlmeanu pentru revista Harper’s Bazaar
Am vizitat-o pe poetă în urmă cu un deceniu și jumătate. Am scris atunci un articol despre necunoscuta dragoste a poetei pentru jocul de fotbal și echipa Rapid București. Bineînțeles că am plecat de la poetă îndrăgostit (cine nu s-a îndrăgostit măcar o dată de Nora Iuga nu sunt sigur că într-adevăr a trăit).
Nu știam atunci exact ce anume mă fascina la această poetă născută înaintea bunicilor și bunicelor mele. Acum știu: faptul că se contopise cu poezia, faptul că era ea însăși poezie.
Din când în când, Nora se privește în oglindă și scrie ce vede. Și, cu anii, poezia e tot mai și tot mai frumoasă.
Am și două versuri preferate din cartea “Fetița strigă-n pahar”. Sunt din poemul “deschid ochii”. Le las aici în loc de încheiere:
între cer și pământ
numai drum.
Articol scris în marginea cărții “Fetița strigă-n pahar”, de Nora Iuga, publicată în acest an la Editura Nemira, în colecția Vorpal (coordonată de poeta Svetlana Cârstean).
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și De ce e fermecătoare Nora Iuga și irepetabilă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
