Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Prietena mea, șerpoaica

13 May 2020

Cu prietena mea am împărțit aceeași bancă pe toată perioada gimnaziului și a liceului. Ani mulți, în care am împărțit cam totul: de la temele de casă și până la sandwichul din pauze, de la visurile cu noi, când vom fi mirese, și până la emoțiile examenelor. Ne leagă ani de prietenie, am trecut prin multe împreună, ne-am fost alături la bine și la greu. Într-un cuvânt, o prietenie faină.

Pe El l-am cunoscut după liceu. Suntem fericiți împreună, ne iubim infinit și dincolo de rațiune. E un om minunat, atent, sensibil și sincer. De când ne-am întâlnit au trecut câțiva ani, eu am terminat facultatea, am luat licența și de anul trecut din septembrie sunt plecată pentru un an în străinătate, pentru a dobândi experiență în domeniu. Ne despart doar niște kilometri, nimic important. Comunicăm zilnic, ne povestim totul, ne suntem prieteni și confidenți.

Povestea mea începe acum: prietena mea e singură și nici nu vrea să se implice într-o relație. Îmi povestea că și-ar dori un bărbat pentru sex, pe cineva cu care efectiv să se simtă bine și nimic mai mult. Pentru că mi-e dragă și pentru că știu că și el va avea nevoie de sex cât timp nu sunt eu acolo (nu e genul de bărbat care să poată fi abstinent un an!), le-am propus să se întâlnească pe toată perioada cât eu lipsesc. Logica mea a fost: de culcat oricum se va  culca cu alte femei, deci mai bine să se culce cu ea (doar o cunosc atât de bine!) și așa împac și varza și capra. Le-am dat binecuvântarea mea cu o singură condiție: fără sentimente. El a înțeles. Ea, nu (precum am aflat mai târziu).

Personal, consider că nici un om nu este proprietatea altui om. Fiecare e liber să facă ce dorește. Niciodată nu am avut probleme de (in)fidelitate de acest gen.  Dacă eu nu i-aș fi fost lui suficientă, aș fi acceptat să se culce și cu altele.  (Dar nu, nu m-a „înșelat“ niciodată). La nivel de suflet, însă, sunt foarte egoistă. Acolo nu împart nimic.  Condițiile mele le-am exprimat clar de la bun început: doar sex.  Fără sentimente, fluturi în stomac sau îndrăgosteală.  Și am plecat pentru un an.

În ziua în care am plecat, chiar înainte de a se întâlni ei doi pentru prima dată, la nivel intim, el a primit deja primele mesaje de dragoste… și de atunci le primește zilnic. Știu ce-i scrie, pentru că el îmi trimite mesajele ei și eu… nu știu ce să fac! Mă simt folosită și ignorată. Ea, prietena mea, îl bombardează cu mesaje romantico-siropoase, îi declară dragostea și cât de mult o doare lipsa lui în fiecare secundă a vieții ei (sic!). El încearcă să o potolească cumva, cu întrebări de genul „hei, nu crezi că sari calul? Iar o iei prin pruni?” șamd, dar ea îl asigură de fiecare dată că totul e ok și că nu este îndrăgostită. Sigur, ea nu știe că eu știu de toată această situație, și nici nu pot să îi spun că știu. Aș răni-o și nu îmi doresc asta sub nici o formă.  El se amuză pe seama ei. Ea habar nu are. Eu cunosc situația și… nu îmi place.

Nu îmi place pentru că am sentimentul că ea, prietena mea de o viață, mă elimină din viața lui (sau, cel puțin, încearcă), ne ignoră povestea de dragoste, ne ignoră sentimentele, iubirea și visurile noastre de viitor.

Nu pot să îi spun că știu tot ce îi scrie. Aș răni-o, și nu vreau. Pentru că mi-e dragă, totuși. Tot ea îmi scrie din când în când și îmi mulțumește „pentru fericirea ei“. Știu că mă manipulează prin aceste mesaje de mulțumire. Știe că nu aș putea vreodată să îi iau „fericirea“ pe care tot eu, în altruismul meu, i-am oferit-o pe tavă.

Am greșit? Am fost prea naivă? Da, i-am dat un deget și încearcă să-mi ia toată mâna?

Am crescut un șarpe la sân? Nu, nu mai am încredere în ea. Dar nici nu vreau să o rănesc.

Cert este că situația se va sfârși la un moment dat. Aș dori să o țin departe de suferință și, sincer, nu știu cum să fac.

Guest post by Anonimă

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bioiubirea

V-a fost dat să iubiți pe cineva vreodată cu toată ființa?

Tipul acela şarmant de care te îndrăgosteşti la prima vedere, de proastă ce eşti

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Anda / 13 May 2020 16:01

    Chiar credeti ca pandemia asta va mai schimba ceva la nivel sufletesc, unde cei mai multi sunt pervertiti, deoarece s-au molipsit intr-atat de modernitate, incat sunt goi si defecti si gandesc precum individa care a postat articolul? Cand iubesti, nu poti sa imparti nimic din partener, nici sex, nici afectiune, ca dragostea e un intreg. Dar cati inteleg, cati mai sunt oameni?

    7
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro