De ceva timp mă tot gândesc să scriu un post despre ce înțelegem prin “a avea clasă”. Expresia este oarecum desuetă, dar toți știm ce înseamnă. Sau mai bine spus, oare mai știm ce înseamnă? Să fie vorba de o elegantă rochie din catifea sau de simplitatea unui jeans albastru brut, impecabil croit?
Jaqueline Bisset și Steve Mcqueen în Bullit. Un cuplu care radiază clasă, eleganță, pasiune.
Înclin spre variantă a două: mai naturală, nestudiată, fără farduri și artificii. Așa cum sunt Amber Valetta, Kristen McMenamy, Monica Bellucci sau Sophie Marceau, fotografiate de Peter Lindbergh. Veți spune: “sigur, ele au atu-ul frumuseţii!” Haideți să nu judecăm doar după înfățișare, mi-ar plăcea să aflu de la voi de unde credeţi că vine graţia lui Lauren Bacall, distincția lui Meryl Streep, rafinamentul lui Anouk Aimée, noblețea Annei Mouglalisa.
Să fie vorba de haine sau de stilul lor vestimentar?
Nu cred. Marcel Pagnol a scris cândva: “nu eu sunt cel elegant, ci costumul meu.” Desigur, îmbrăcămintea ne flatează, ne înfrumusețează, dar nu este o iluzie pe termen lung. Eleganţa nu are de-a face cu logoul, cu eticheta, cu preţul. Dacă așa am măsura realitatea, lucrurile ar fi prea uşoare. În schimb, așa se explică cum, deși îmbrăcate în Cavalli, Lanvin sau Tom Ford, femei precum Kim Kardashian, Paris Hilton, Lindsay Lohan sau Britney Spears au permanent aerul de cetățene din Kitschland. Sau cum nenumărate anonime poartă cu ele o eleganță înnăscută, fie că sunt încălțate cu escarpeni Saint Laurent sau cizme de cauciuc.
Să fie o chestiune de genetică?
Este o pistă care merită explorată. “Merci, mamă! Merci, buni! Mulțumesc, papa!” își spun probabil Chiara Mastroianni, Jade Jagger, Elettra Rossellini. Nu sunt perfecte, dar au un “ceva” care le deosebește de frumusețile banale.
Să fie vorba de alură și grație?
Poate moștenirea genetică nu este întotdeauna strălucitoare, este suficient să privești familiile regale din Europa. Deși înrudite, o parte a familiei este frumoasă (vezi familiile regale din Monaco, Spania sau Danemarca), iar cealaltă mai puțin înzestrată estetic. Și atunci, dacă nu are legătură cu moștenirea genetică, ce să fie? Poate obișnuință de a avea postura unei balerine, exercițiul de a-ți înalța gâtul cu grație, în stilul lui Audrey Hepburn, Aurelie Dupont sau Audrey Tautou?
Să fie vorba de frumusețe interioară?
Ah, parcă ne apropiem de adevăr… Poate că “a avea clasă” nu are legătură cu circumferințe perfecte, cu standarde idealizate. Putem să fim urâte, dar șic, neconvenționale, dar carismatice, cu o înfățișare aparent banală, dar cu prezența seducatoare… Charlotte Gainsbourg nu corespune canoanelor de frumusețe și, cu toate acestea, este înfloritoare și atrăgătoare. La fel, Bette Davis, Frida Kahlo, Anjelica Houston, Sofia Coppola, Tilda Swinton, Natascha McElhorne.
Să fie o chestiune de discreție?
Sacha Guitry spunea că “luxul nu este legat de bani, eleganța este o chestiune de educație.” Eleganță înseamnă discreție, nu opulență sau ostentativitate. Eleganța nu cedează în față cristalelor Swarovski sau colanelor de aur, nu este jenată de tendințele din modă, nu suferă din cauza bugetului. Frumusețea elegantă nu este exhibiționistă, nu face paradă pe facebook, nu își face reclamă.
“Clasa” ascunde interiorul unui om binecrescut, contrabalansat de intensitate interioară. Ca în cazul lui Daniel Day Lewis, Carol Bouquet, Paul Smith, Melvil Poupaud sau, foarte aproape de noi, Marie-Rose Mociorniță.
Să aibă legătură cu forță interioară?
Oh, absolut! Diferența dintre o frumusețe molâie și “clasă” este forța, tăria, energia. Nu există clasă fără o anumită putere mentală, fără intensitate emoțională, fără siguranță de sine și degajare. Putem să fim o încarnare a frumuseții clasice, dar dacă “ştergem” pereţii, ce folos? Putem traversa perioade de îndoieli, de turbulențe, de absență, în maniera lui Isabelle Hupert, a lui Sean Penn sau a lui David Bowie care, chiar și în perioada lui de păr portocaliu și machiaj de drag queen, și-a păstrat stilul British.
Să fie o chestiune de tinerețe?
Oh, în nici un caz! Dovadă sunt Clint Eastwood, Vanessa Redgrave, Lauren Hutton, Sting, Paul Newman, Charlotte Rampling, a căror distincție a crescut pe măsura ridurilor lor.
Să fie vorba de cuplu?
Poate, uneori. În cinema, exemplu este falsul cuplu Bisset-Mcqueen. În realitate, Gena Rowlands și John Cassavetes sau Monica Bellucci-Vincent Cassel (deși în august și-au anunțat divorțul după 14 ani de mariaj). Admirație totală este ceea ce simt pentru ei.
Poate are legătură cu munca?
“Clasa” se învață? Nu este vorba de cursuri de protocol și maniere, deși ele ajută. Vârsta, experiența, paleta de emoții trăite ne patinează carapacea. Uneori nici nu ne dăm seamă de acest lucru. Când sunt întrebați dacă sunt conștienți că întruchipează o anumită idee/ formă de frumusețe, unii nu înțeleg despre ce le vorbești. Este cazul lui Clive Owen, Adrien Brody, Matthieu Kassowitz.
Până la urmă, totul este subiectiv. Vom fi de acord cu unele definiții, ne vom certa cu privire la restul. Voi ce răspuns aveți?
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Un an în Provence” de Peter Mayle — oda vieții care se gustă pe îndelete
Cea mai fabuloasă perioadă a anului — Venus a ajuns în Taur
Din câte parfumuri ar fi bine să aibă o femeie, unul ar trebui să fie Capelli d’Oro (Linari)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
