Dintre toate buclucurile în care am intrat eu – și de felul meu sunt foarte inventivă -, să mă încurc cu un bărbat care nu știe ce vrea a fost cel mai rău. Bun, cică artiștii sunt suflete torturate care n-au pace și nici nu doresc să și-o găsească, pentru că le distruge creativitatea. Ei au nevoie de stimuli, de dramă, de conflict, de gălăgie, dar adevărul este că îmi doresc liniștea ca pe aer. Când am început să scriu o nuvelă, cu un an și ceva în urmă, am început așa: Să iubești bărbatul greșit te poate distruge.
Apoi am șters asta pentru că mă durea prea tare. Adevărurile nu poți să le admiți decât când toată tărășenia a luat sfârșit. Când nu mai doare. Când durerea amenință să te înghită cu totul, mai bine taci. Te disociezi, refuzi să recunoști, te ascunzi. Refuzi realitatea. Te apuci să te minți pe tine până trece totul. Îți creezi o realitate mincinoasă până când ea devine adevăr. Când devine adevăr, îi întinzi un trandafir galben bărbatului care te-a trecut prin iad și îi spui: Rămâi cu mă-ta.
Flori nu-i pui unui bărbat decât pe mormânt.
E singurul moment în care merită flori.
Cu foarte multă vreme în urmă, l-am cunoscut pe acest bărbat printr-o furtună de împrejurări care au construit piesă cu piesă un uragan personal, iar acest bărbat nici nu s-a dat dus, dar nici n-a fost acolo. În timp ce eu am început să trec prin iad, el a mai adăugat din belșug lemne la foc, iar când eu am început să mă disociez, deodată și-a dat seama că e interesat. Iar forma interesului său a fost la fel de masculină ca și intimitatea noastră de cu ani în urmă: impotență pe toată linia. Când și-a dat seama că am plecat, și-a făcut conturi false pe facebook și a început să posteze lucruri personale pe care doar el le știa despre mine. Versuri de dragoste, muzică romantică. Când nu am mai fost interesată de el și a știut că sunt cât se poate de departe, mă poate iubi. Acum, iubirea pentru mine este totală și sunt sufletul lui pereche.
Să iubești bărbatul greșit te poate distruge.
Și spun asta clar și concis.
Bărbatul acesta cu probleme mari, căruia i-am scris mailuri nenumărate, căruia i-am povestit lucruri personale, care nu a reușit să dispară din gândurile mele pentru foarte mulți ani, deși nu ne-am mai văzut demult, un bărbat șters și neinteresat, efeminat și ridicol, sectant, cum îi numesc eu pe cei care exagerează cu Dumnezeu, neutru și papă-lapte, care trăiește probabil și-n ziua de azi cu mă-sa, pentru mine a fost o încercare în viața privată căreia a trebuit să-i rezist psihic și fizic, la propriu și la figurat.
Cu foarte mulți ani în urmă, veneam în București și stăteam întinsă pe pat la maică-mea, în plină vară, și eram fericită că sunt în același oraș cu el. El refuza să se întâlnească cu mine.
Acest sentiment euforic de deznădejde a fost plătit de către mine cu vârf și îndesat.
Apoi a început totul să se dilueze și, paf!, a dispărut în aer. Gazul toxic deodată nu a mai fost acolo.
Un alt bărbat mi-a luat mâna și m-a reînvățat să respir.
Nu am avut nevoie de el și de prietenia acestui nou bărbat. Nici nu-l salutam. Timp de patru luni nu i-am răspuns la salut. Un arab! Dar prietenia asta m-a salvat. L-am dus peste tot în München, dar, în realitate, el m-a dus pe mine de mână peste tot și mi-a arătat că pot trăi, am fost prin parcuri și săli de cinematografe, ne-am plimbat de-a lungul Isarului. Mi-a luat complet gândurile de la problemele mele. Când m-a abordat din nou italianul pe care îl luasem drept înlocuitor pentru bărbatul din București pe care-l iubeam, i-am răspuns politicos, dar în gând mi-am spus: de abia aștept să mă p*ș pe mormântul tău.
Arabul meu salvase deja o fetiță de la moarte, fetiță care căzuse în apă de pe vasul cu care a venit dinspre Turcia în Grecia. Apoi m-a salvat pe mine. Fiind sportiv de performanță, a sărit în apă după ea de pe vasul în viteză care a dispărut rapid în noapte și a stat în plin ianuarie în apa ca gheața câteva ore bune până au fost recuperați. A ajuns la spital plin de sânge.
Prietenia noastră a devenit din ce în ce mai puternică.
Acum câteva zile, când ne-am ciondănit în public – iar deseori certurile noastre devin fizice din cauza mea -, el mi-a ținut mâinile să nu mai dau în el, iar eu, neputincioasă, am strigat: Ajutor, mă violează un arab! Iar el s-a încruntat, profund jignit, și mi-a spus: Arabii nu fac așa ceva. Mai târziu, când ne-am apucat iarăși să ne certăm, mi-a zis: Vii cu mine în Irak să vizităm familia mea și orașul meu, iar eu strig că ești evreică și te omoară imediat șiiții! Ha-ha!
Și a râs sadic.
Să iubești bărbatul greșit te poate distruge.
Guest post by Simona Cratel
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
