Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Să știi că azi nu vin!

28 August 2015

laura-brinzoi-nutaÎți știu forța și știu ce fel de om ești și cât de bun, limpede de bun, sub armura grea și stratul gros de solzi. Câteodată, ce-i drept destul de rar, când nu mă enervai până la durere, întrucât nici să ne certăm nu puteam, îmi erai drag, atât de drag… M-așezam într-o lume pictată, agățată ușor de brațul tău, ținută acolo de felul tău, cusut numai de ițele gândului meu. Ca și cum numai eu te-aș fi văzut atât de real și numai sub atingerea mea, devenind tu.

În aproape șaisprezece ani de când se știu, e prima oară când și-au vorbit fără teamă. Când nutrești pentru cel din fața ta altceva decât poți spune, va exista mereu o disociație între ce spui și cum privești.

Vorbele poartă minciuna, iar ochii-s adevărul. Conexiuni nevăzute între mediastin și orbită ne arată în esență cum suntem și ce purtăm sufletește cu noi.

Am vrut să-ți spun mai devreme, dar n-am vrut să te trezesc. Să știi că azi nu vin!

Nici ea n-a mai mers nicăieri. Unde nu era el, era Nimicul. Aerul avea sens iar lucrurile căpătau contur numai când el respira în apropiere. Mai frumoasă decât știa că poate fi, îmbujorată de fierbințeala după-amiezii și emoția că el va afla că-i pasă, a deschis ușa salonului în care era.

11880679_956579234381056_8175674184667606614_n

Și-a închipuit tot timpul că va fi altfel. Ce nu putem spune, se spune uneori de la sine prin ceea ce facem…

Altcineva îi aranja ceva într-un sertar, știa și și-o imagina. A avut forța unei priviri de-o secundă.

Știi când doi se privesc atât de scurt și-și spun totul?! Știința n-a reușit încă să oprească timpul în loc, dragostea da. Asta era oare?

Am eu grijă de tot, îi anunț și pe ceilalți, stai liniștit.

Apoi ușa părea că se depărtează, așa pași grei avea. De unde a intrat plutind, a plecat aproape târându-se. Statura îi era dreaptă ca-ntotdeauna, numai sufletul aplecat.

Îmi erai drag și când nu erai atât de bun. Când erai mândru, aspru și-afurisit. Îmi părea că-mi pot ascunde felul naiv și crud, de lume, numai lângă tine. Ca o piesă bună de teatru părăsită de actori.

Pe Laura o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Să faci dragoste orbeşte! La propriu. Nu la figurat.

De ce le plac femeile care se culcă cu ei din și cu plăcere

Iubitul meu din vârf de munte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,201 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro