Șase chei

13 May 2020

N-am avut ce lucra pe timp de pandemie și m-am gândit la viață. La ce am făcut și cu cine m-am întâlnit pe traseul celor aproape 40 de ani de existență terestră. Am descoperit 6 oameni, asemenea unor chei care mi-au deschis câte un nivel de evoluție. Așa am transformat totul într-o pandemie a bucuriei și recunoștinței.

Cheia cu numărul 1 a fost cea a loialității și prieteniei. Mi-a fost încredințată la 7 ani, în persoana unei colege de clasă. Am întâlnit-o în prima  zi de școală și ne purtăm de grijă una alteia de peste 30 de ani. Ne vedem rar, pentru că stăm în țări diferite, dar ne conectăm des, pentru că avem inimile aproape.

Cheile cu numărul 2 și 3, le-am primit în aceeași zi. Pe la 15 ani, doi oameni formidabili au intrat  în viața mea să mă învețe ce înseamnă stima de sine și asumarea. Prima lecție, încrederea în propriile tale forțe, a venit de la un văr mai îndepărtat, de care doar auzisem, dar nu îl văzusem niciodată, și care a rămas până în ziua de azi, sufletește vorbind, cea mai apropiată rudă a mea. Asumarea a venit de la un bărbat fără adapost, inginer cu diplomă, dar fără prea mult noroc în viață. Destinul l-a adus din centrul țării (acolo unde s-a născut, crescut și format)  pe străzile prăfuite ale unui oraș din nord. A înlocuit hotelurile pe care le proiecta și construia cu băncile din lemn părăsite și dosite, pe care a ajuns să doarmă. A fost ghinionul lui că a fost iresponsabil în viață și norocul meu că a ajuns în casa părinților mei, acolo unde își duce veacul și astăzi. Ei mi-au marcat adolescența, îndrumându-mă spre cunoaștere și încredere.

Cheia cu numărul 4 mi-a fost înmânată  în floarea vârstei, la 27 de ani. Se numea viziune și curaj. Un alt om excepțional m-a ajutat să conștientizez că visele devin realitate doar pentru cei care au curajul să viseze și să își deschidă aripile în zborul lor prin viață. Datorită lui, am descoperit cultura și civilizația altor popoare. Am descoperit ce înseamnă sărăcia și băgăția, viața și moartea, cruzimea și pacea, boala și vindecarea, un pachet de sentimente și emoții pe care le-am trăit ca voluntar în India și alte țări din Pacificul de Sud. Am învățat să apreciez prin comparație.

©Dima Dmitriev

La 29 de ani, soțul meu mi-a cerut mâna și mi-a agățat de deget cheia responsabilității. De la el știu că ceea ce semeni culegi și că trebuie să fii foarte atent la selecționarea semințelor. Gândurile sunt foarte asemănătoare cu semințele. Așa cum din semințe de roșii, de exemplu, nu vei obține niciodată stejari, tot așa nici din gânduri negative nu vei obține niciodată rezultate pozitive. Pur și simplu nu poți semăna ură și să culegi dragoste, la fel cum nu poți semăna zîmbete de fericire și să culegi lacrimi de tristețe.

Cheia cu numărul 6 poartă numele iubirii necondiționate. Ea nu a venit nici de la soțul meu, nici de la copii, ci de la o persoana aparent străină, de care m-am îndragostit la 38. Mi-e greu să explic că nu a fost o iubire fizică dedicată unui singur om, ci mai degrabă un cumul de energii pozitive, declanșate de o singură persoană. A fost mai mult un moment în care m-am îndrăgostit de iubire, de viață, de mine, și de toți oamenii din jurul meu. Cred că acest om a fost portalul meu spre o lume ideală, veselă, împlinită și armonioasă, care izvorăște mai mult din interioarul meu decât din exterior. A fost cheia care le-a adus pe toate celelalte la un loc și a deblocat mai multe niveluri de conștientizare.  Altfel nu îmi pot explica cum reușesc să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi cea mai bună din viața mea.

În urma acestui bilanț constat că întotdeauna cineva ne ajută să vedem mai mult decât credem că suntem și că nici o întâlnire nu e întâmplătoare.

Mulțumesc, oameni dragi, că existați. Și nu vorbesc doar de cei șase. Să vă fie viața așa cum o visați!

Guest post by Rază de soare

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubirea e acolo unde nu te aștepți: Ultimul Crăciun, Leila Sandra M.

Cine suntem cu adevărat şi ce căutăm mai exact în viaţa noastră

Eu nu mai simt

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro