Scrisoare către Leonard Cohen

15 June 2021

În septembrie 1960, la câteva zile după ce a împlinit 26 de ani, Leonard Cohen a cumpărat cu o mie cinci sute de dolari (moștenire de la bunica sa) o casă pe Insula Hydra, la două ore pe mare de Atena. O casă mare, dar fără electricitate sau apă curentă

Notă: Aici a trăit poetul anii tinereții sale, aici și-a trăit iubirea cu Marianne, aici s-a întors de fiecare dată, în fiecare vară, până în amurgul vieții, când nu mai putea urca dealul abrupt spre casa aceea, unde a scris Bird on the wire și două romane. Am fost acolo, să o văd. Casa e încă a Cohenilor, deși patriarhul a murit, niciun indicator nu o semnalizează. Atât că aleea pe care se află se numește Leonard Cohen și asta e tot. În Hydra nu circulă nici până în ziua de azi mașini. Doar măgăruși, oameni și pisici, toate obeze.

Dragă domnule Cohen,

Am venit în Hydra, să văd ce au văzut ochii dumneavoastră, care știau să vadă frumusețea. Am văzut luna, luna aceea plină de lumină, la care se poate citi, am văzut florile și pisicile, toate obeze, și fluturii albi și casele albe și albastre, și stâncile și marea și am ascultat liniștea golfului.

Veți fi fericit să aflați că Hydra, cu toți turiștii care au aflat de miracol, încă nu a devenit o insulă. A rămas tot o poezie, în care chiar și dragostea este posibilă. Măgarii continuă să urce scările, cu pași nesiguri, Hydra miroase a vară și a bălegar și a brânză de capră și încă sunt păsări pe sârmă, urmașele acelor păsări pe care le-ați văzut acum șase decenii, când la Hydra poposea miracolul electricității.

Domnule Cohen, ascult So long, Marianne și sper că lângă o fereastră cineva citește în palma altcuiva fericirea. Mă uit la chipurile oamenilor de aici, știu să îi recunosc pe cei care s-au născut în larg, au mândria libertății în privire. Altfel, pescarii încă se trezesc înaintea tuturor și bătrânele încă țin cerul pe umerii rugăciunilor lor.

Când adorm nu visez corăbii care aduc următoarele minuni ale lumi în port. Visez insula aceasta acum șaizeci de ani, și pe dumneavoastră vă mai visez, domnule Cohen, un poet tânăr și nemuritor, cu genunchii sănătoși, cămașă cu mânecă scurtă, descheiată la primii trei nasturi, mergând cu mâinile la spate pe străzi care coboară în inima oamenilor, spre înțelesul tuturor lucrurilor.

Veți fi fericit să aflați, domnule Cohen, că mai sunt visători printre cei care ajung aici și nu mai au puterea să plece decât după ce au visat aici măcar unul dintre visele poetului.

Casa dumneavoastră era adormită și părea tristă, cu toate ferestrele și ușile închise și fără muzică. Tuturor ne lipsiți, domnule Cohen.

Probabil sunteți în paradis, probabil paradisul e palid pe lângă Hydra dumneavoastră, din timpul de aur când noaptea se aprindeau lămpile, felinarele, și puteați să citiți oameni întregi și marea frumusețe sub razele lunii ireale.

Ne lipsiți, domnule Cohen, și asta e tot.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sunt convinsă că oamenii urâți sunt mai fericiți decât cei frumoși

Bărbatul și femeia – o apă și un pământ

Eu nu rămân în povestea care mă plictisește, în care nu mai am ce descoperi, în care nu-mi găsesc niciun rol potrivit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro