Așa cum avem o zi internațională a fericirii sau a poeziei, a ciocolatei sau, de ce nu- chiar a iubirii, avem și o zi internațională a… scrisului de mână. Scrisul de mână e, așadar, sărbătorit pe data de 23 ianuarie.
Data coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, rămas în istorie datorită semnăturii sale stilistic aparte, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Câți dintre noi mai obișnuim, însă, să scriem de mână?! Dacă stau bine să mă gândesc, până și listele de cumpărături le scriem azi pe telefon.
Acum, vă fac mărturisirea și că în momentul de față mă aflu în fața laptop-ului, simțindu-mă poate ușor vinovată față de stiloul care mă „privește”, stingher, de pe caietul cu notițe.
Mai știți, de pildă, când ați scris ultima oară o scrisoare?
*
Îmi amintesc, cu amuzament, de o întâmplare simpatică din copilăria nepoatei mele. Eram spre sfârșitul anilor 90, într-o vizită la verișoara mea, care avea fetițele la grădiniță.
Pentru că cea mică, în vârstă de cinci ani, ne tot întrerupea din conversații, vară-mea s-a gândit la un tertip. Mici vicleșuguri… nevinovate, pe care mamele de copii mici sunt nevoite să le inventeze, pentru a câștiga câteva clipe de răgaz. I-a dat, așadar, fetiței tema de a scrie o pagină întreagă cu litera „c”. Oricum, nu strica să-i îmbunătățească fiicei caligrafia.
Pe cât de mare mi-a fost amuzamentul urmărindu-i celei mici figura conștiincioasă, în timp ce-și primea tema, tot atât de mare mi-a fost uimirea când nepoțica mea și-a făcut apariția înapoi la noi după numai… un minut!
-Ai terminat de scris?! o întreabă vară-mea, la fel de mirată ca mine și, să recunoaștem, puțin încurcată de faptul că planul ei nu-i ieșise întocmai.
-Da! răspunde micuța, cu mândrie. Hai să vezi!
Nevoite fiind să lăsăm cafeaua și discuția în suspensie, mergem, cu toatele să vedem negru pe alb, cum era posibil ca, la numai cinci ani, copila să fi terminat de scris o pagină întreagă de litera „c” , într-un singur minut?!
Îmi amintesc cum am izbucnit în râs, și eu și vară-mea, uimind-o noi, de data asta pe copilă, care nu înțelegea în ruptul capului ce anume găsisem așa de amuzant.
Calculatorul de pe birou era deschis și, pe un document în Word, cursorul încă clipea, nehotărât, deși ajunsese exact la sfârșitul paginii cu litera „c”.
*
Cât despre scrisori, aceste modalități de comunicare old fashion, care odinioară erau cât se poate de obișnuite, probabil cele mai importante, pentru mine, au rămas scrisorile de dragoste din adolescență.
Într-o perioadă îmi ajungeau… zilnic, asigurându-mă că totuși nu întotdeauna „ochii care nu se văd, se uită…” Iar iubirea adolescentină de pe vremuri era deseori “pecetluită” de astfel de… dovezi scrise, ce cuprindeau în paginile lor mult entuziasm, dor și poezie.
Îmi amintesc că, timp de vreo două săptămâni, acesta a fost singurul mod de comunicare între noi, îndrăgostiții, despărțiți nu de… familia Capulet, ci de un banal examen de admitere la facultate.
Acest mod de comunicare mărturisesc că pe mine m-a încântat. Sigur nu la fel de tare l-a încântat pe bietul poștaș, care era nevoit să urce zilnic cinci etaje. Blocul meu nu era dotat cu lift, iar scrisorile romantice pe care scria, invariabil “recomadat”, nu-i dădeau posibilitatea mesagerului de a le azvârli, cu nepăsare, în cutia poștală de la parter.
Țin minte că părinții mei îl priveau cu milă când acesta suna, gâfâind, la ușă și îi ofereau mereu o cafea și un pahar cu apă rece. Ba, încă l-au pricopsit pe bietul om și cu un pui de pisic, pe care și eu îl primisem cadou de la… expeditorul scrisorilor.
Și totuși, ceea ce m-a făcut să amintesc acum despre scrisori (care până și nouă ni se par demodate, darămite noilor generații, care poate n-au scris sau primit în viața lor vreuna?!), a fost un mesaj pe Whatsapp, cu o poză, de la o prietenă.
Nu era vreun selfie, și nici fotografia “de sezon”, cu frumoșii cireși japonezi înfloriți. Ci cu… scrisoarea ei din clasa a cincea, adresată părinților, dintr-o tabără la mare.
Foaia de hârtie cu pătrățele, desprinsă stângaci dintr-un caiet de matematică, cuprinde multă inocență, bucurie și iubire. Însă dă și primele semne ale… viitorului “zbor din cuibul părintesc”, pregătit, iată, deși pe neștiute, încă din primii ani ai adolescenței. Mulțumită părinților ei, care au păstrat scrisoarea și au descoperit-o zilele acestea, iată cum putem să ne amintim, cu nostalgie, cât de simplu trăiam odinioară…
P.S. Scrisoarea o public cu acordul autoarei.:)
“Dragi părinți,
Încă de la început vreau să vă spun că am ajuns foarte bine. Când am ajuns, ne-a cazat la un mini hotel. Mâncarea este proastă, dar ne descurcăm.
Stăm într-un apartament cu două camere. Într-o cameră stăm 13 copii și într-una 12. Ce să vă mai spun despre mine este că mă simt foarte bine și îmi place foarte mult. Acum vă scriu la ora culcării, la 2:00. La 4:00 plecăm la spectacol cu Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc.
Mi-e dor de voi, dar nu așa de mult ca să nu pot sta. Îmi pare rău că scriu cum scriu, dar noi nu avem masă și ne scriem scrisorile pe geamantane. Până acum nu am avut probleme cu sănătatea. O să vă dau și telefon, dar nu acum, pentru că este foarte aglomerat. Să-i spui lui Tati să nu-mi dea telefon, pentru că punctul de telefon al taberei se află la 1 km de noi, așa că eu trebuie să vă scriu. Să nu vă speriați dacă nu vă mai scriu scrisoare un timp, pentru că nu am timp. Ce face Bobby? Dar Mamaie? Dar Tati? Dar Mami? Eu – foarte bine.
Îmi pare rău că trebuie să mă despart de voi, dar trebuie.
La revedere!
Raluca”
Citiți și Oracolul, acest strămoș al Facebook-ului
Ramona este autoarea cărților Nu mai caut succesul și Cea mai fericită zi.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
