Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Te vreau

30 August 2019

Noi, oamenii, pentru a cunoaște și a putea descrie lumea exterioară, dăm nume sau definim. Îi spunem „iubire” unui sentiment care ne taie răsuflarea și ne determină să fim mai buni pe zi ce trece pentru persoana iubită. Numim „lipsă” starea aceea, asemănătoare hăului, când tot ce vrei nu ai – lucruri, locuri, oameni. Îi spunem „căldură” acelei senzații dogoritoare pe care trupul o resimte.

Vezi, e simplu să explorezi mediul și să-l definești. Doar că eu, într-un moment de neatenție m-am împiedicat asemenea unei fetițe zglobii și n-am reușit să mi te explic tocmai pe tine. Nu știu de-mi ești cu adevărat alinare sau chin, de-mi ești umbră sau doar mi se pare, de-mi ești liniștea dimineții sau haosul nopții. Poate furtună în clipele în care nu ești și primăvară-cu-miros-de-soare-sub-copac-mare-și-verde atunci când mă îmbrățișezi, sărutându-mi fruntea.

Nu pot să mă definesc nici pe mine în lipsa ta. În schimb, pentru a rămâne ancorată în realitate, îmi permit un moment cu mine. Îmi leg mâinile de trup într-o îmbrățișare, așa cum obișnuiai să faci tu și încerc să-ți caut mirosul în adâncul epidermei. Când închid ochii de-a lungul acestei legănări pot să simt urmele pe care degetele tale le-au lăsat de-a lungul brațului, când încercai să-mi memorezi contururile. Și-mi las capul ușor pe spate, în timp ce în urechi îmi sună versurile lui Gainsbourg, „Je vais, je vais et je viens entre tes reins”.

Dacă m-ar întreba cineva ce mi-aș dori de la lumea aceasta, răspunsul ar fi unul sigur, direct, deloc ezitant. Aș vrea să mă văd în continuare în ochii tăi. Să-mi întind mâinile peste plapumă și să primesc răspunsul sub forma unor atingeri calde ale degetelor care simt fiori până la cer și înapoi. Dar deschid ochii. Și tu ești departe. Și-mi întind mâna înspre locul unde obișnuiai să stai, plimbându-mi palma delicat pe cearceaf. „Poate așa ai să simți și tu mici șocuri de plăcere pe șina spinării”, îmi zic zâmbind.

Nu vreau să-ți spun că te iubesc. Aș minți. Simt că ești mai mult de atât. Mai important. Vreau să-ți spun că te port și te am. Ești aici. Chiar și atunci când nu ești.

Guest post by Andreea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Femeia care nu țipă noaptea în pat, țipă ziua în bătătură

Când am devenit femeia care știe că o nebunie poate face diferența

Voi ce-ați făcut când l-ați prins cu alta?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,978 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro