Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tristețea nu vinde

6 March 2020

Mi-am pus fustă și cizme cu toc. Mi-am întins părul și m-am dat cu ruj. Nu trec neobservată. Poate sunt chiar atrăgătoare. Mă caut în ochii celor din jur. Și sper. Nici eu nu mai știu ce. E gol! Gol de jur împrejur. Fac conversație. Râd. Intru pe profilul de Facebook al unui necunoscut. Peste tot doar umbre. Poate că ei mă văd. Eu, însă, nu mă văd în ochii lor. Mi-aș dori..

Mă sună el și-i răspund. Nu știu de ce. Nu știu ce-am vorbit. Apoi flirtez virtual, nesemnificativ, cu un tip pe care cei 700 de kilometri dintre noi îl ajută să fie oricum aș vrea eu să fie. Și pe care n-o să-l văd niciodată. Sunt într-un tunel în care dacă aș striga, mi s-ar întoarce doar ecoul. Așa că tac.

Continui să merg. Neutru. Aș vrea să mă opresc. Dar unde? Nu aparțin. Merg aiurea. Merg în gol. Nu mă văd. E gri, nici cald, nici frig. Mi-e teamă! Așa o fi până la capăt? Oare o să mai fiu vreodată ca atunci, în august?

Îmi amintesc uneori de fata aia. Fata aia era suflet și vise. Făcea lumină în jurul ei. Și era încredințată că va fi fericită. O nălucă! Ahh! Dacă aș putea plânge! Dar nu pot. De ce să plâng?

Ajung acasă, îmi scot cizmele. A mai trecut o zi! Un anotimp. Este deja martie. Un alt martie la fel ca cel de anul trecut și anul care vine. Desfac o ciocolată. De ce naiba nu mă satur niciodată de ciocolată? Netflix. Nu-mi mai aud gândurile. Ce bine!

S-a făcut târziu. Nici măcar duș nu am făcut. Oare pieptul ăla de pui din frigider mai rezistă negătit? În fine! Ce pozitivi sunt ăștia pe Facebook! Și absolut toți își iubesc public mamele. Poate sunt greșită. Tristețea nu vinde. Suntem condamnați la fericire. Trebuie să slăbesc! Mâine voi purta din nou fustă. Scurtă. Și ruj roșu. Voi râde. Încarc un selfie. Poate gătesc și pieptul ăla de pui. Mâine.

Alte articole ale Manuelei, aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De azi, omule!

Vine o vreme când înțelegi

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Eu / 15 March 2020 15:46

    Emanciparea a luat forme necunoscute si greu de explicat social, femeile au atitea drepturi incit nici ele nu mai le pot adminstra, in schimb dimensiunea in care ne miscam avem impresia ca sintem evoluati in realitate stationam intr-o puscarie digitala in care oameni nu s-au vazut vreodata sau nu au avut niciun contact si cu toate acestea se numesc prieteni, generatiile acestea tinere au inventat sclavia digitala si minciuna abstracta, intr-un fel un spatiu de configurare al unui spatiu privat cum si-ar dorii fiecare lumea lui iar FEMEIA participa activ la crearea dimensiunii false departe de realitate ce a dus la transformari sociale grave. Avem generatii de tineri care nu isi gasesc partenere fiindca nu poseda un status finaciar care sa fie alesul unei tinere de virsta lui iar acesta se reorienteaza la barbatii mai in virsta, o moda des intilnita si mai rau este caci duce la un dezechilibru si decadere sciala pentru toata societatea romaneasca, oare acum crede cineva ca totul este o coincidenta ? Eu cred ca nu, totul este directionat aici unde ne aflam acum, problema este si mai grava. Critici la bruckwil pe skype numai va rog.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro