La finele anului 2016, Franța își arăta gratitudinea față de Vladimir Cosma într-un spectacol aniversar unic în fața a 3.500 de persoane care au aplaudat, în picioare, la finalul concertului triumfal al compozitorului român prin care acesta aniversa, la Palatul Congreselor din Paris, 50 de ani de activitate artistică de succes. Pe 25 și 26 ianuarie 2019, a susținut în faimoasa sala pariziană de spectacole „Le Grand Rex” două concerte dedicate preluării Preşedinţiei Consiliului UE de către România. Programul a cuprins cele mai importante lucrări orchestrate pentru marele şi micul ecran.
Născut în București, pe 13 aprilie 1940, Vladimir a crescut într-o familie de artiști muzicieni care i-au insuflat încă de tânăr pasiunea pentru muzică și i-au cultivat sensibilitatea pentru artă și frumos. A studiat muzica la Paris cu Nadia Boulanger și la Conservatorul National Superior de Muzica din capitala franceză, iar din acest amestec cultural, făurit inițial în creuzetul familiei, s-au născut partituri de care ulterior marii regizori s-au îndrăgostit în mod irecuperabil.
În 1968, Yves Robert i-a încredințat prima sa lucrare de muzică de film pentru pelicula „Alexandre le Bienheureux”, succes confirmat și consolidat în 1972 cu muzica din comedia „Le Grand Blond avec une chausseure noire”.
Interesul artistic al compozitorului se extinde și în creații de muzică clasică, lucrări pentru cor și orchestră, concerte pentru vioară, trompetă, violoncel, mandolină, muzică de cameră și o opera, „Marius et Fanny”, după Marcel Pagnol, prezentată în premieră de Roberto Alagna și Angela Gheorghiu.
Pentru creațiile sale artistice, Vladimir Cosma a fost onorat cu două Premii César, pentru cea mai bună muzică de film („Diva” – 1982, „Le Bal” – 1984), alte distincții prestigioase precum și numeroase discuri de aur și de platină în toată lumea.
“Trăiţi şi creaţi de peste 50 de ani în Franţa. Ce relaţie mai aveţi cu România? Care este relaţia dumneavoastră personală cu ţara natală?
Vladimir Cosma: Este în primul rând o relaţie artistică. Toată tinereţea mea am făcut-o în România, până la 22 de ani. Asta este enorm în viaţa unui om. Toate studiile, Conservatorul, toate primele mele compoziţii le-am făcut acolo şi acest spirit şi această influenţă română am luat-o cu mine şi am păstrat-o în mine până astăzi, de altfel. Multe din compoziţiile mele au o rezonanţă românească în ele, fiindcă n-am vrut, venind în Occident, să devin un compozitor complet occidental, influenţat de muzica americană sau neagră sau engleză şi bineînţeles că toate muzicile astea le cunosc şi m-au pasionat din tinereţe, vreau să spun, muzicile occidentale, în aceeaşi măsură cum m-au pasionat muzicile din Europa Centrală şi din România. Deci am rămas cu acest bagaj cultural al unui om care nu a renunţat la cultura lui de bază şi de tinereţe. Deci asta e relaţia mea principală. În ultimii ani, am avut o legătură chiar activă cu România, fiindcă timp de vreo 45 de ani din momentul plecării mele din România nu am revenit niciodată şi pentru prima oară când am revenit a fost acum câţiva ani, pentru a da un concert cu Filarmonica de la Bucureşti şi a fost o întâlnire foarte emoţionantă pentru mine. Am revăzut colegi, prieteni din tinereţe, am revenit la Conservator, unde mi s-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa. La Alba Iulia am avut acum câteva luni un concert cu Orchestra Filarmonică din Cluj şi cu Corul Operei din Cluj, cu ocazia, sărbătorirea a o sută de ani de la Unirea, unificarea României. N-am revenit timp de vreo 40-45 de ani, în primul rând fiindcă nu vroiam. Câtă vreme a fost regimul domnului Ceauşescu acolo, România era o ţară cam aparte şi nu voiam ca venirea mea în România să fie exploatată din punct de vedere politic într-un sens sau în altul. Când lucrurile s-au mai normalizat, mi-a fost mai uşor să revin şi mi-e mai uşor acum, cu toate problemele care sunt, dar sunt peste tot probleme.” (sursa)
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
