Ai avut dreptate…

Diana Maria Georgescu

2 April 2016

Diana-Maria GeorgescuJoi, înainte de sâmbăta plecării în India…

În mintea ei, Mintea se apucase să-şi facă bagajul cu o săptămână înainte. Şi tot în mintea ei, joi seara dispera că nu mai are timp. Sufletul stătea pe Skype la taclale cu celălalt suflet care începuse să-i picteze viaţa în culori vii, în urmă cu doi ani. Nu avea bagaj de făcut, nu avea panici, nu avea treabă, ci respira iubire şi împărtăşire. Mintea intervenea din când în când în peisajul de poveste…

„Hai că vezi tu mâine, tăicuţule!”

Şi sufletul se umplea de frecvenţa iubirii, privind vrăjit în ochii celuilalt ce îi alimenta dorinţa de a experimenta cât mai multe împreună în această viaţă…

„Bă, tu n-auzi?!” se-nfuria Mintea la fiecare zâmbet tâmp al Sufletului.

„Fi-ţi-ar undele de conştiinţă conştientă de sine, Inconştientule ce eşti! Bagajuuuuuu’! Nu se face singur, bueeeeey!”

„Totul vine de la sine, chiar dacă tu nu crezi”, răspunde Sufletul, într-un final, pus pe şotii.

„Bine, atunci ia lista asta şi fă să vină mâine dimineaţă medicamentele şi cosmeticele astea direct în bagajul făcut, Măria Ta care le ştii pe toate!” se schimonoseşte Mintea plină de sictir şi pleacă bombănind la culcare.

inimă

Întuneric… Sufletul se înalţă în aburii iubirii ce pare mai puternică în lipsa oricărei imagini concrete, inima în tăcere bate ritmul Sufletului, iar coana Minte face inventarul bagajului.

„Lumea zice să-mi iau medicamentele cu care sunt obişnuită, auzi! Dar eu nu mai iau medicamente de câţiva ani, decât extrem de rar. Şi tot din cauza ăstuia şi a conştiinţei lui de sine care mi-a încurcat toate calculele mele precise în viaţa asta! Hmmmm… Ia să vedem, mai ştiu la ce trebuie să fiu atentă? Să nu mănânc spicy… bine că nu-mi place… să nu beau altă apă decât îmbuteliată… să mă spăl pe dinţi tot cu apă plată îmbuteliată… să-mi iau gel şi şerveţele antibacteriane pentru mâini… să mănânc în hotel… să nu pun gura pe carne… altă uşurare că m-am lăsat şi de asta acum câţiva ani. Şi tot din cauza lu’ musiu şi a conştiinţei sale de sine. Dar aici chiar a avut dreptate, nărodul… remarcă Mintea zâmbind în colţul gurii şi privind la Suflet cum zboară în alte sfere şi alte energii ale nopţii.

„Ce liniştit este!” şi-n admiraţie aude vocea inimii care pulsa pe vibraţiile Celui ce le ştia pe toate…

„Dum-dum, dum-dum, dum-dum”

Mintea se linişteşte şi adoarme zâmbind, lâsând tot zbuciumul bagajului pentru a doua zi. În alte sfere, un dans plăcut de Dum-dum chicoteşte complice cu Sufletul în tăcerea Minţii.

Vineri, înainte de sâmbăta plecării…

Alarma de ora 11:00 şi Mintea sare răvăşită dintre cearşafuri!

„Aoleooooooo! Mai am două oreeeeeee! Duş, cafea, e-mail-uri şi fuuuuugi la ambasadăăăăă!” urlă Mintea în capul ei adormit.

Sufletul îşi umple încă bateriile prin alte sfere, când se simte lovit de disperarea coanei Minţi…

„Unde sunt medicamentele şi cosmeticele meleee?!… Şi bagajul care trebuia „să se facă de la sine, Măria Ta?!”

„Dacă te vei linişti, totul se va aşeza aşa cum ai nevoie…” răspunde Sufletul împăciutor şi Mintea, pentru prima dată, se linşteşte. Şi liniştea durează până pe la ora 22:00 când se aude, din tăcere, printre zâmbete şi discuţii într-un restaurant…

„Bagajuuuuuuuuuuuuuuul! ‘Tu-i mama mă-sii de treabă! Iar pe ultima sută de metri şi din cauza ta şi a liniştii tale superioare!”

Taxi… Farmacie… Mega Image… Taximetristul înfuriat care urlă… Epuizare… Ceartă cu celălalt suflet de pe Skype… „Ia-ţi şi adidaşii!”… „să nu-ţi uiţi ciorapii” x3… Împăcare… „Tricouri şi pantofi de vară ai pus?”… Râsete… Muzică… „Iubito, nu te-am văzut să pui chiloţeii şi sutienele”… Dans… Duş… „Drum bun, iubire şi fă-i praf pe toţi indienii că eşti mult mai puternică decât crezi!”…

Sâmbătă, 05:01 am…

Taxi spre aeroport… Mesaj vocal: „Iubito, verifică în geantă dacă ai luat paşaportul!”… Coadă imensă la Security check în aeroport… Coadă imensă la Controlul paşapoartelor… Zbor spre Munchen… Sooooomn!!!

Sâmbătă, 10:07am

Green relax spot în München, un scaun lung de relaxare şi laptopul deschis.

Mintea zvâcneşte scurt… „Ai avut dreptate, totul s-a aşezat în final aşa cum trebuia!” spune răsuflând uşurată după două ore de somn şi un mic dejun îndestulător.

Sufletul zâmbeşte larg, iar Mintea adaugă: „Dar tot eu scriu acum! Pam pam!”



Citiţi şi

Of, of, of, artistele astea ale neamului!

… și mai apoi un bărbat

M.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
993 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro