10 secunde de fericire

17 November 2021

Dragii mei,

Poate vi se va părea ciudat, dar ceea veți citi este o scrisoare de iubire adresată mie. Mi-am scris rânduri care reflectă felul în care mă percep și gânduri pe care le-am adunat de-a lungul anilor.

Când a fost ultima dată când ați scris, de mână, o scrisoare cuiva? Poate demult, poate niciodată… dar de citit, sunt sigură că ați citit măcar una.

M-am tot gândit la un joc, pe care vi-l propun înainte să continuați cu lectură. Jocul se cheamă “10 secunde de fericire”. Închideți ochii și imaginați-vă ceva frumos. Ceva care vă umple sufletul.

Ați zâmbit?

Vreau să vă reamintesc că superputerea fiecăruia din voi este unicitatea. Nimeni nu poate fi că voi, oricât ar dori.

Și atunci, de ce să nu celebrăm această calitate?

M-aș bucură să vă răpiți două minute din timp și să lecturați cu mintea deschisă.

Urmează scrisoarea mea către o Miriam din trecut sau poate din viitor…

Monica Bellucci, 1985 © Rino Petrofina

Vă scriu aceste rânduri de acasă. Să vă divulg unde locuiesc eu de-o viață: într-un castel. Da, un castel, că în poveștile antice și cele moderne, deopotrivă!

Castelul meu are și un nume: Miriamburg.

Medieval, stil gotic, superb, unic și mai ales, al meu. Castelul meu este exact opusul celebrului Hotel California, acela despre care cântau The Eagles, de unde “you can check out, but you can never leave”.

Când eram mai tânără, voiam neapărat să am un castel mai mic, mai subțire și la fel că celelalte castele pe care le vedeam și credeam că erau mai frumoase. Nu eram foarte convinsă că fiind atât de înalt, castelul meu putea fi extrem de atractiv. Sau că geamurile lui maro-verzi erau destul de clare pentru a vedea lumea din exteriorul lui.

Am încercat să îi subțiez perețîi, am dorit să îi mai scurtez din înălțime, l-am vopsit, dar castelul avea voința lui și pace: el a rămas intangibil și incoruptibil. Ba din contră, a început, că și cum ar fi avut o minte a sa, o cruciadă să mă convingă de sui-generis-ul său.

Ghiciți ce s-a întâmplat? A reușit! A reușit să mă facă să pricep că frumusețea și puterea lui stă chiar în unicitatea lui.

Unul din secretele lui dintotdeauna a fost și este scara interioară, construită că în orice castel medieval, în sensul acelor de ceasornic, menită să protejeze accesul spre cufărul cu cea mai mare nestemată din toate.

Ani mai târziu, am crescut în putere mentală și fizică, acum, castelul meu stă mândru și drept, falnic și cutezător. Îl iubesc ca pe cel mai bun prieten al meu, care nu mă trădează niciodată. Nici atunci când îl mai trădez eu…

În vremuri de război, de asediu, castelul meu și cu mine luptăm cot la cot și ieșim învingători, mai ales datorită relației de încredere și iubire pe care o avem unul în celălalt.

De când locuiesc în el, de 37 de ani, l-am transformat, lent și cu grijă, într-un muzeu-fortăreață.

El acceptă vizitatori, dar îi selectează cu grijă, căci unii nu înțeleg că pe exponate nu se pune mâna, ci se admira de la distanță. Lui îi plac pozele, căci ele surprind momente care arată și celor din jur ce frumos e el!

Miriamburg are și donjon, că orice fortăreața redutabilă. Și stindard și blazon.

Poate citiți aceste rânduri și va gândiți: “A, nu, nu, eu am un templu! Sau o biserică! Sau o galerie de artă!” Perfect. Va înțeleg. Tocmai în diferențele noastre stă gradul de frumusețe individuală. Suntem oameni- templu, femei-biserici, bărbați- galerie de artă, suflete din sfere înalte.

Castelul meu, templul, biserica, galeria lor, toate înseamnă “acasă” pentru un fragment de univers.

Știți care este singurul lucru interzis? Să nu lăsam Lăcașul-Locașul nostru care adăpostește forul interior să devină un hotel de o stea, în care toți vin și pleacă când vor ei, contra unei sume modice.

Aveți grijă de Lăcașul sau Locașul vostru, este prietenul vostru cel mai bun, pe viață.

Cu drag,

Miriam în the sky with diamonds 🙂

Guest post by Miriam Mircea

Și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De ce mă culc cu soțul tău

2021 – anul în care am învățat să iubesc!

Dinte pentru dinte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro