Tot ce a rămas din povestea noastră e o amintire. O amintire de care nu pot și nici nu vreau să scap vreodată. Tot ce a rămas din povestea noastră este un moment, cel mai sincer dintre toate. În acel moment a stat toată iubirea pe care ți-am purtat-o. Acel moment este singura amintire demnă de păstrat. Tot ce a rămas din povestea noastră este o imagine în mintea mea, o senzație, un zâmbet, o privire. Cu toate astea, acel moment nu l-am considerat a fi un moment cheie până în clipa în care te-am revăzut. Mai mult ca sigur, și tu l-ai trecut cu vederea, poate l-ai și uitat, doar a trecut o groază de timp de atunci. Atâtea alte momente au trecut peste noi, atâtea amintiri noi ne-am creat și atâtea alte senzații, priviri și zâmbete am împărțit, încât acea clipă este foarte posibil să fi trecut în uitare.
Primul meu pas pe o scenă de teatru, o sală plină de sute de oameni gata să ne privească preț de trei ore, culise în care fremătau actorii printre care și un el și o ea. Mi-ai luat mâna și mi-ai așezat-o pe inima ta: „Tot timpul la premieră îmi zboară inima din piept, simți?” Acela a fost momentul în care am simțit că inimile noastre s-au conectat, deoarece în acea clipă am simțit ritmul inimii mele în al tău. M-am uitat în ochii tăi în timp ce îmi așezai mâna la inimă, iar în clipa în care te-am atins și am simțit bătaia inimii tale a apărut o senzație unică în interiorul meu și un zâmbet special mi-a acoperit fața. Expresia fericirii supreme stă într-o simplă atingere, într-o simplă privire și într-un simplu zâmbet, cel mai adevărat.
Tot ce a rămas, acum, în interiorul meu, în urma poveștii noastre este această imagine. Eu cu mâna pe pieptul tău, simțind ritmul inimii tale și zâmbind cu sufletul prin fiecare moleculă a ființei mele. Acesta a fost momentul nostru cheie pe care l-am dat uitării când mi-ai spus că mă vrei în viața ta, sau când mi-ai spus primul te iubesc. Momentul cheie pe care l-am îngropat adânc în mine atunci când m-ai dezamăgit, sau atunci când am decis că plec definitiv. Era cât pe ce să renunț la cel mai pur și sincer moment al poveștii noastre. Te-am revăzut. Ți-am reîntâlnit privirea în capătul celălalt al culisei în care inimile noastre și-au vorbit pentru prima dată și imaginea s-a întors la mine. Am zâmbit în memoria acelei amintiri și în semn de mulțumire că s-a întors la mine. Nu mai doare. În drum spre cabină, am respirat ușurată, m-am iertat. Mulțumesc pentru momentul cheie care a contribuit la ființa care sunt azi, înțeleg acum. Trebuia să apari și să dispari, în ordine, ca eu să exist.
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
