„A trecut! Și eu am contribuit puțin!“

12 April 2022

Milton Erikson a spus într-una dintre cărțile sale: cine nu înțelege că viața nu este doar frumoasă, că ea nu este formată doar din bucurii și plăceri, acela se va chinui îngrozitor în tot timpul vieții sale.

De câțiva ani trecem cu siguranță  printr-o perioadă grea. Am fost dați peste cap de pandemie, iar acum, când eram pregătiți să revenim la normal, am fost dați peste cap de război. Nu ne prea așteptam nici la una, nici la alta în anii 2020.

Este aproape șocant să poți trata boli grave și să mai avem o pandemie. La fel de șocant este să vezi că, deși am evoluat atât de mult, oamenii se comportă într-un război exact cum o făceau acum 100 de ani, când totul era mult mai primitiv.

Pare că trăim un paradox și probabil tocmai asta ne scoate atât de mult din zona de confort, ne șochează, ne sperie. Cu toții credeam că așa ceva nu va mai fi posibil. Credeam că în 2022 totul se poate rezolva pe cale diplomatică, prin negocieri și discuții și că în această perioadă pacea ar trebui să fie o prioritate. Ei bine, am aflat că nu este deloc așa!

Se pare că oamenii nu au evoluat atât de mult precum tehnologia. Cum este totuși posibil așa ceva, de vreme ce nimeni alții decât oamenii au  dezvoltat tehnologia?! Vă spun sincer, nu am reușit să am un răspuns. Ceea ce știu însă foarte clar este fix afirmația cu care am început acest text. 

Nu este ușor. Viața e formată din tot felul de provocări. Până la pandemie, provocările erau individuale, fiecare cu drama lui, cu problemele lui, dar ele existau la fiecare individ în parte. Acum, avem provocări la nivel de societate, la nivel mondial chiar.

Ce facem cu această situație?

Societatea nu ar exista fără individ. Așadar ceea ce putem face fiecare este să ne focusăm pe propria persoană, pe propria familie, pe grupul nostru mic, în care ne trăim viața de zi cu zi. Viața continuă, indiferent dacă ne este bine sau greu în ea. Putem face să ne fie puțin mai bine. Putem influența grupul nostru mic, restrâns, de oameni. Da, nu avem cum să oprim o pandemie sau un război, deci nu are sens să ne consumăm foarte tare pe aceste subiecte. Dar putem opri la nivel mic, în viața personală și în cercul nostru, drama, frica, lipsa dorinței de viață. Putem ieși din casă, Soarele răsare în fiecare zi la fel. Putem să oferim grijă și dragoste celor de lângă noi, e nevoie de grijă și dragoste mai mult ca oricând. Putem să oprim cercul panicii și al tristeții, care ne-au oprit bucuriile pe care le aveam până acum câțiva ani.

Putem spune în continuare: „Te iubesc!“ „Mulțumesc!“, „Îmi pare rău!“, „Iartă-mă!“ Iar când această perioadă se va sfârși ne vom privi în ochi unii pe alții și vom putea afirma cu bucurie: „A trecut! Și eu am contribuit puțin!“

Pe Alina o puteți găsi și aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Căci viața continuă

M-am uitat

Educație pentru succes

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro