Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Alpinistul Daniel, eroul copiilor bolnavi de cancer

27 February 2019

Daniel Dumitru este Batman pentru copiii bolnavi de cancer de la Fundeni. Știe, de când și-a pierdut copilul, cât de prețios este un zâmbet. Așa că le dăruiește fără măsură.

Iată povestea unui om care și-a pierdut singurul copil acum 6 ani, care își iubește soția ca în prima zi și pentru care muntele rămâne și acum promisiunea unei aventuri extraordinare. Ca în prima seară din luna de miere, când o furtună era să-i măture de pe Vârful Iezer.

Întreaga poveste, în câteva minute de lectură.

Alpinismul utilitar potolește dorul de munte?

În niciun caz. Nu se compară aerul de munte cu poluarea orașului. Dar pe cât posibil reușește să potolească dorința de cățărare.

M-am gândit când voi renunța să mai fac alpinism. Și am realizat că atunci când va dispărea de tot frica. Frica bună care te oprește să faci greșeli. Și nu vorbesc despre spaima de înălțime. În secunda în care treci peste marginea clădirii, din cauza emoției pe care o resimți, ai tendința să mai verifici o dată ce ai făcut în spate: legături, asigurări.

Când cobori peste marginea clădirii și nu te încearcă o oarecare teamă, nu e bine. Atunci începi să faci greșeli. Prima dată când se va întâmpla, mă voi retrage pentru că înseamnă că nu voi mai fi foarte atent la detaliile de care ar putea depinde viața mea. Pentru că, până la urmă, frumusețea lucrurilor stă în bucuria de a te întoarce acasă.

(…)

În urmă cu câțiva ani, am avut un băiețel, Andy, care s-a îmbolnăvit și a trebuit să ne mutăm la București. La început, eu veneam în vizită la ei, locuiam la prieteni și rude până mă dădeau afară, iar soția mea stătea cu el în  spital. În cele din urmă ne-am mutat cu totul aici.

Lui Andy i-au descoperit o tumoră la plămân. Au apărut niște noduli pe spate, am mers cu el la spital, la Giurgiu iar de acolo ne-au trimis imediat la „Marius Nasta”, la Spitalul de Pneumologie din București. Era suspect de TBC. Acolo am rămas 9 zile până s-au dumirit asupra diagnosticului, apoi am ajuns la Institutul Oncologic București (IOB) și abia acolo a început tratamentul.

Citiți continuarea poveștii de viață a lui Daniel și a soției sale, aici



Citiţi şi

Fiul din Africa

Vrem să ieșim din tipare? Să nu mai cânte cocoșul unde și când vrea el?

Îl angajez sau mă culc cu el?


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
407 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro