Pentru prima oară, un subiect mi-a depășit puterile de a-l pune în pagină. Scenele de violență împotriva femeilor în noaptea Anului Nou din Germania mi-au arătat că am greșit profund când am acordat o șansă refugiaților de a se integra printre noi.
Nu e o problemă religioasă, ci una planetară, de cultură și orizont mental. Pentru acești indivizi (greu de numit oameni), femeia încă nu face parte dintre ființele care trebuie respectate. Par că azi s-ar fi dat jos din șea. E vorba de un prost management uman, care pleacă de la cei bogați, adică de la noi.
Stilul de viață asocial din State vine peste noi. Când ai aliați state teocratice care se ocupă cu genocidul minorităților (Turcia) sau cu decapitarea celor de altă părere (saudiții), nu prea mai ai ce să spui cu privire la democrație și drepturi ale omului. În afară de forța militară, Statele Unite nu mai au alte argumente în politica externă (mai ales cu un ministru de „nivelul” lui Kerry). Ciudat, dar experimentul inter-rasial a dat greș și la vârf. Obama nu a reușit în opt ani să facă nimic care să apropie culturile și religiile între ele. Acum vin saltimbancii la rând. Gen Trump, un Bush clonat și ceva mai blond.
Fiind mai ușor, toți vor vedea în asta o problemă de incompetență a religiillor sau a culturilor, dar, de fapt, e o consecință a desocializării forțate (alungați de acasă, din lagărele unde erau totuși cu oameni de același soi cu ei) s-au crezut în rai, unde totul e gratuit, inclusiv satisfacerea instinctelor sexuale. E oribil, dar e un fapt. La fel cum, acum câteva decenii, vestul a fost surprins de atacurile sinucigașe… au crezut că au apărut din senin. Lipsă de informație și de comunicare.
©Reuters
Și primii care suferă sunt tinerii planetei, îmbuibați cu informații virtuale, fără cap și coadă, așa cum altădată țăranii băgau mămăligă în ei, să nu simtă foamea.
Sunt religii care, fără o bază educațională bine conturată, produc un vid uman mai accentuat decât altele. E cazul religiei musulmane, unde sărăcia și incultura sunt un fel de strat de normalitate acceptat de „elită”. Se pare că lumea „laică” a Vestului e pe cale să ajungă tot acolo.
Așa arată peisajul unanim acceptat de putere: mulți săraci, „subumani”, și o elită care se uită de sus la ei. Din când în când mai scuipă o sămânță declarând că coaja (sic) ajunsă la sol e hrană de calitate.
Nu, nu mai am ce să spun… trebuie să meditez… scriu pentru oameni care se pot schimba, care sunt dispuși să evolueze, nu să involueze.
Cel mai prost sfătuitor în astfel de cazuri sunt ura și furia. Și, din nefericire, în România, astea costă cel mai puțin și se pot lua gratuit din orice colț de mass-media.
O zi bună vă doresc…
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.