După o veșnicie, am fost și eu „Cenușăreasa”. Am avut parte de senzații…
Am acceptat cu greu să merg la Revelion. Aproape că m-au pus în fața faptului împlinit, minunații mei. Prietenii mei (nu elefanții). Eu, nu și nu, că nu am stare de nicio distracție.
Tot mai des îmi spun că am obosit să fiu mereu cea singură. Ei sunt toți drăguți și nu mă lasă să simt asta, dar… Nu. Nu-mi e bine! M-am săturat să fiu Xena. Așa că am decis să fac câteva schimbări. Mai întâi de imagine. Culoare și coafură. Surpriză pentru toată lumea. Plăcută.
Am ales o ținută comodă, înainte de orice. De-abia apoi, elegantă. E pub, nu restaurant. Pantaloni și bluza gen tunică. Cu talia marcată. Am avut și acordul fiicei mele (ea e la cabană, cu prietenii ei). Într-un final, i-a plăcut ce a văzut pe whatsapp. Am fost mulțumită și eu de mine, când am ieșit din casă. J’adore (preferatul meu de-o viață).
Am avut parte de senzații… Eu, care de obicei stau la „mila” prietenilor mei (nu elefanții) să mă ia la dans, de data asta, au fost scutiți. S-au găsit pe-acolo parteneri pentru mine. Cum?! Mai sunt bărbați neluați?
Au apărut două variante. Primul: rotunjor, glumeț, bun dansator. Finuț. (Patron). Câțiva anișori mai tânăr. Nu mulți. Lângă el, mă simțeam relaxată.
Al doilea: slăbuț, lipitoare/scai, modern, bun dansator. Privire seducătoare. Mulți ani mai tânăr. Mult prea mulți. Cam 20. Dar lângă el, eram cu garda sus. Mereu atentă să-i opresc traseul mâinilor neastâmpărate.
L-a îndepărtat pe primul atât de rapid și sigur pe el.
Totuși, nu mă las dusă de val. „De ce ești proastă? Ce pierzi? Meriți și tu să te simți bine! Ești liberă! N-ai nicio obligație!” Încurajări și îndemnuri.
Ce senzație! Uitasem ca există! Să te simți dorită! Să simți, să vezi și să auzi asta…
E plăcut să-i simți sărutările fugare pe tâmple. Îmbrățișările lui mascate de ritmurile muzicii îmi dau aaaripi (vorba reclamei). Și știu că am dansat, nu glumă!
Da’ ce, Doamne? Copilul ăsta nu vede bine? Că băut nu pare. Are nevoie de ochelari? De ce nu merge în capătul celălalt? Acolo e tineretul. Sau aș fi ceva… altceva?!
Aș fi putut să am un început de an cum nu mi-aș fi imaginat vreodată. În niciun caz, pe stilul meu. O noapte fierbinte. La care să mă gândesc probabil mult timp de-acum încolo.
Am ales să intru în Noul An cu o vagă urmă de regret. Cu ce am ratat! Dar decât cu conștiința hărțuită pentru tot restul vieții… Mama lor de principii!
Rămân cu prietenii mei (nu elefanții). Care mă vor face multă vreme cu tot felul de soluții, gen ou cu oțet. Îi iubesc oricum. Și ei pe mine.
Guest post by Omidee
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu reorganizare, ci vânătoare se face la Parlament
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
