Cravata îl strânge, pantofii îl deranjează, geanta de voiaj îi atârnă greu pe umăr și laptop-ul, deși slim, parcă ar cântări o tonă. Când a plecat din oraș era iarnă, iar acum primăvara îl arde în ceafă.
Mașina de serviciu l-a lăsat într-o stație de taxi și de acolo se duce direct la ea. Nu mai are timp să treacă pe acasă, să facă duș, să-și lase geanta. Mai are doar trei ore până când trebuie să-l ridice pe ăla mic de la școală. Nevastă-sa are programat un conference-call la ora șase și va ajunge târziu. Să n-o aștepte.
Ea e tot timpul acolo pentru el. De șase luni de zile, de când se cunosc, nu i-a zis niciodată nu…, nu pot…, mai târziu, dacă vrei…, trebuie să plec, sunt în întârziere…, nu face asta…, nu beau la ora asta... Nu i-a zis decât: Te rog să nu fumezi, detest mirosul de tutun! și Nu-mi vorbi despre ea, nu vreau să știu nimic despre familia ta. Și el nu și-a aprins niciodată țigara la ea în apartament și nici nu i-a povestit cum îl învață el pe fii-su să joace șah.
Și i-a mai spus o singură dată un Nu. Atunci când au vorbit prima oară la telefon și el i-a mărturisit că e însurat. Nu, adică: Nu mă combin cu bărbați însurați. Dar a doua zi l-a sunat înapoi și, printre alte chestii banale, i-a mai spus: speranța moare ultima.
Iar el s-a agățat de speranța asta, fără să știe de ce și, mai ales, ce aștepta de la relația asta. Dar a fost mai presus de el. Și-a dorit s-o cunoască și, până la urmă, a înduplecat-o. La început, s-a gândit, ce-i drept, că își satisface curiozitatea sexuală o dată sau de câteva ori, după care șterge orice urmă a trecerii ei prin viața lui. Îi vine să zâmbească acum… prost ar fi, să lase să-i scape asemenea femeie! Și nici măcar nu are veleități de starletă porno!
Când făceau sex, ea nu se exterioriza de nicio culoare, ai fi zis că-și programează atent fiecare mișcare, că face dragoste cu ea însăși, nu cu o altă ființă. Dar era, în același timp, atât de multă ardere, atâta dăruire și abandonare în privirile și îmbrățișările ei, încât compensa orice lipsă de… perversitate.
Hotărât, sexul cu ea nu avea nimic ieșit din comun. Dar uite că nu se mai sătura! Ar fi vrut-o iar și iar, fără încetare. Chiar și când pleca în delegații și colegii mai călcau pe alături, el se întorcea în camera de hotel și stătea cu ea de vorbă, la telefon, până în creierii dimineții. În momente ca acelea, de libertate, el nu se gândea nicio clipă că nu ar putea să o înșele pe nevastă-sa cu altă femeie, ci că nu ar putea să o înșele… pe ea.
Ea nu i-a cerut nimic, niciodată. N-a așteptat nici cadouri, nici bani, nici flori, nici timp pentru ea. Nu l-a întrebat niciodată Cât timp avem?, sau… Chiar trebuie să pleci? Uneori îl întreba Vrei să-ți pregătesc ceva de mâncare?, sau… Ești cu mașina? Vrei să te aștept cu un coniac sau cu ceai? O singură dată i-a dus niște zambile într-un ghiveci mic. Le-a cumpărat, rușinat, pe ultima sută de metri, din fața blocului ei, pentru că realizase că e 1 martie și îi era jenă să urce cu mâna goală.
La naiba, îi arde buza după o țigară! Tot drumul nu a fumat. I-a interzis și soferului s-o facă, de frică să nu-i intre mirosul în haine. I-a fost dor de ea! Iar ea nu îl sună niciodată și nu îi dă sms… dacă nu o face el mai întâi.
Cu excepția nopții în care s-au cunoscut, nu s-au văzut în public decât o dată, de ziua lui. El i-a spus numele restaurantului unde își serba ziua cu colegii de muncă, iar când a ajuns acolo, ea era deja instalată la o masă, cu un cuplu – niște prieteni. Nu și-au vorbit, nu s-au salutat, doar s-au privit lung și și-au trimis sms-uri fierbinți pe sub masă. Iar el ar fi vrut ca seara aia să nu se mai termine. Să nu trebuiască să o piardă din ochi, să nu trebuiască să se ducă acasă.
Se oprește gâfâind între etaje și, din penumbră, țâșnește un vlăjgan în pantaloni de trening și teniși, coborând treptele în viteză. Abia are timp să se ferească din calea lui… Ghiolbanu’ naibii! E semiîntuneric în casa scării și nu reușește să-i vadă chipul. Dar nu mai contează. A ajuns. Ușa apartamentului e deschisă, intră… îl învăluie o muzică în surdină, atât de familiară și un ușor iz de… tabac? sau de parfum?? În hol se leapădă rapid de bagaje și de orice alte gânduri. Își consultă pe furiș ceasul. Peste două ore și 30 de minute trebuie să fie la școală, asta înseamnă că îi rămân fix două ore. Odată calculele terminate, avansează spre ușa salonului și când o vede… zâmbitoare, fresh, simplă… simte că i s-a luminat ziua.
O sărută lung, pe buze, și ea îi oferă un pahar cu coniac de 7*.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.