Îmi place toamna şi aici şi acum voi fi avocatul ei. Mi-am propus să câştig procesul, aşa că te invit la o plimbare printre frunze uscate şi stropi de ploaie, printre raze de “soare cu dinţi” si arome fructate ale unei melancolii de o linişte fară margini.
Toamna înseamnă reîntoarcerea la tine, la eul tău profund, dincolo de nebunia verii, dincolo de hărmălaia unei lumi pestriţe. Toamna te cheamă din nou acasă. Timpul are parcă iarăşi răbdare să te asculte. Vremea începe să înşele şi să te alunge înăuntru, dar tu intri de bunăvoie aici, pentru că aici te regaseşti şi te simţi protejată. Pentru a te “cumpăra” definitiv, ţi-aş spune să îţi pui în surdină Frank Sinatra cu al său “Autumn in New York” şi să te cuibareşti în colţul tău preferat. De acolo, toamna se vede cel mai frumos.
Montmartre
Lăsăm o clipă New York-ul pentru Paris. Dacă toamna ar fi o franţuzoaică cochetă, probabil că aici ar locui. Mobilier de zestre din lemn masiv cu intarsii, tapiţerie, brocarturi cu motive geometrice întortocheate, perne fantezie înrudite şi un covor pe care niciodată nu poţi şti ce ducesă a păşit. Probabil cea înrămată, din portretul în ulei, de lângă oglinda budoarului. Toate, într-o lumină difuză dintr-o sursă ascunsă. Spaţiul palpită intens, întocmai ca o iubire trăită sau doar visată într-o toamnă, pe străzile Parisului.
Draperie şi simetrie
O piesă de mobilier îndrăgită trebuie pusă musai în evidenţă. Este ca atunci când doreşti să îţi etalezi o nouă ţinută. Atitudinea şi locul unde o porţi îi garantează succesul. La fel, acest fotoliu încadrat simetric de o draperie sobră, lungă şi elegantă, te invită la şedere intimă. Această struţo-cămilă, între fotoliu şi canapea, oferă aceeaşi romantică apropiere ca şi cum te-ai afla într-o fermecătoare trăsură de epocă.
Bohemian Rapsody
Nimic nu se poate compara cu o lectură de salon, în care eşti înconjurată de cărţi ce închid între coperţi lumi şi vieţi ce abia aşteaptă să fie trezite din somn. Aici s-ar putea muta pentru o oră sau mai multe chiar centrul universului. Tu, căldura lemnului masiv, mirosul cărţilor legate în piele, fotoliul cu spetează înaltă…
Milord…
El şi numai el. Una dintre piesele de mobilier cele mai individualiste – fotoliul de piele. Nu se poate adapta oricărui chiriaş. El tot la un lord visează, la un pahar de whiskey cu gheaţă, pentru că este un domn cu personalitate, importanţă, faimă, avere, spirit şi caaracter. Oriunde s-ar afla, chiar şi singur, se impune şi stie pe cine şi de ce să ţină la distanţă. Este un clasic în viaţă şarmant. Timpul îl anticizează ca pe un vin bun iar semnele vremii nu înseamnă decât experienţă şi înţelepciune. Aici, albul auster îl complimentează, punându-l în valoare.
Dor de soare
Poşi muta soarele de afară înăuntru, cel puţin la nivel formal şi estetic. Simbolistica florii soarelui te va duce cu gândul la câmpurile orientate după astrul luminos şi te va bucura. Melancolia cu care te ispitim nu e o depresie, ci un sentiment de plăcut “dolce far niente”. Fotoliul contrastant te va ţine ca în puf preţ de o sesiune meditativă cu ochii pe geam, în plăcuta lui stilizare florală.
Structuri delicate
Regăsirea sinelui îţi va demonstra încă odată cât de fin este alcătuit cofrajul său, întocmai ca volutele metalice la a căror intersecţie întâlnim confortul vizual al unui scaun preţios şi în acelaşi timp discret. Având aceeaşi aterizare nesimţită pe parchetul aproape rustic, ca şi consola aurită şi masa circulară din lemn masiv, acesta contribuie la demonstraţia unei gravităţii uşoare, aşezate în vârf de poantă de balerină, într-un spectacol demn de aplaudat.
Prea plinul
Nostalgia înseamnă amintire. Ocupă-ţi o după-amiază să te gândeşti la cât de neîncăpător ar deveni spaţiul trăit dacă tot ceea ce îţi aminteşti s-ar întrupa. Probabil că nu ar fi diferit de acest colţ îmbâcsit, plin de imprimeuri dintre cele mai diverse, unde nu e loc să arunci nici măcar o gămălie de ac. Totuşi, este o înghesuială plăcută, ca o apropiere naturală de ceea ce îţi este cel mai drag. Un loc perfect, fie şi pentru că nu îi mai poţi adăuga nimic. Dar nici să îi iei parcă nu te lasă sufletul. Rămâne pur şi simplu al tău, ca un labirint al cărei ieşire nu doreşti să o cunoşti: complicat, dar fascinant. Aproape că te simţi ca în dormitorul adolescenţei tale, în care toate aveau o ordine numai de tine ştiută.
Pofta în cui
Un accesoriu tomnatic şi nu numai, pentru doamne, pălăria este numai bună să dea acea notă de mister şi complicitate inexplicabilă, pusă în cui, alături de coşuleţe din rafie şi genţi de ghidon de bicicletă. Pe un perete din piatră de râu, dur, brut, rugos şi puţin manierat, spectacolul borurilor este ca o victorie ce merită aclamată. Dintr-o dată, pitra se îmblânzeşte, peretele se încălzeşte şi se alătură mai uşor banchetei timide, sprijinită pe nişte picioare silfide, asemănătoare unei insecte de gradină.
Prin lentila caleidoscopului
Personalitatea este un lucru complex. O singură culoare ar însemna deci lipsă de personalitate. Dacă universul tău nu concepe gama tomnatică uşor sumbră, atunci sfidează anotimpul, ai toată libertatea. Lasă oricând, să fie primăvară, vară, toamnă, iarnă sau toate la un loc. Crede în puterea culorilor şi a texturilor de a anima interioare, de case ori fiinţe. Va rezulta, clişeistic spus, “un covor multicolor”, un patchwork de elemente dispersate, care însă, drămuite întelept îşi vor găsi acel numitor comun care le va salva de redundanţa kitsch-ului.
Cu ochii pe tavan
Dacă momentul tău de relaxare şi respiro înseamnă să stai lungită într-un pat confortabil, cu mâinile sub cap, atunci întinde-te şi priveşte tavanul şi pereţii. Puterea ta de relaxare şi concentrare se va mări considerabil, daca încerci să ocheşti un punct fix în spaţiu. Amenajarea interioară este o terapie. Un astfel de tapet inflorat cu elemente repetitive va fi la fel de fascinant ca zaţul rămas de ghicit în ceaşca de cafea. Daca îl vei privi şi admira îndelung, va căpăta noi valenţe optice ce te vor relaxa. Cu norocul unei mansarde, vei putea să visezi la puritatea unor idealuri absolute de confort şi tihnă într-un spaţiu pe care nu vei mai dori în ruptul capului să îl împarţi cu nimeni. Sau da? 🙂
Toamna pe dinăuntru
Sub incidenţa unui parapet de lemn foarte jos, profilat pe un perete foarte cărămiziu, nu poate să fie decât foarte…toamnă. Atmosfera este ajutată de salvarea unui copac uscat prin recuperarea sa la interior, care nu poate face mai mult decât să întregească un scenariu foarte minuţios orientat către o fereastră care încadrează, întocmai ca o ramă de tablou, schimbarea naturii ce va avea loc dincolo de geamul său. Nu mobilarea este aici punctul forte ci agrementarea unei imagini furate din natură. Atenţia pentru cromatică este vădit studiată, fiind argumentul coerenţei anotimpului exterior cu cel interior.
Toamna dă roade
Ton pe ton, o cameră ca un interior de coajă de nucă, în care totul este gândit pentru a fi o simbioză perfectă. Amenajarea este de un rustic controlat, părând că toate elementele decorului au fost acolo de la bun început, inclusiv grinzile de lemn, lăsate aparent pentru un plus de autenticitate. Nuanţele toamnei se regăsesc ca într-un paletar special conceput, una după alta, urmărind degradeuri previzibile dar nu monotone, sumbre, dar plăcute.
Citiţi şi
Tendințe pentru culorile de ruj în 2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
