Arăt bine

Mihaela Mureșanu

7 April 2014

Mihaela MureșanuSăptămâna trecută a fost una bună. Totul a decurs cum trebuie, proiectele au ieșit bine. Mă uit în oglindă și mă plac. Mă văd frumoasă. Am dormit 2 ore doar, dar tenul îmi este mai radios decât după o vacanță de o săptămâna. Asta pentru că, în cazul meu, secretul frumuseții nu stă (doar) în 8 ore de somn, doi litri de apă pe zi, mese regulate și trei ședințe de sport pe săptămână. E în mintea mea.

Vorba aia cu frumusețea care vine din interior are în spate mult adevăr. Doar că o cam luăm în derâdere, considerând foarte important experiorul, și facem o confuzie. Nu doar bunătatea și blândețea pe care o arătăm altora ne face să părem frumoși, ci mai ales bunătatea pe care ne-o arătăm nouă. Ne privim în oglindă și ne vedem eșecurile sub forma unor riduri sau a câtorva kilograme în plus. Dar astfel interpretate, defectele fizice devin emblema nerealizărilor la alt nivel, sentimental sau profesional. Și ni se pare că motivul pentru care nu ne merge deloc nimic bine este că avem câteva kilograme în plus, sau că părul nu ne stă niciodată bine, sau că nu știm să ne machiem. Dar, de fapt, cine observă asta atunci când radiem și transmitem o stare de bine? Când suntem mulțumiți și împăcați cu noi? Când suntem foarte conștienți de defectele noastre, greșim de două ori: le aducem în prim plan și confundăm planul fizic cu cel emoțional. Tot ceea ce vedem la noi capătă o simbolistică proprie. Abdomenul nu este destul de plat pentru că nu avem voință să nu mâncăm seara. De fapt, lipsa voinței ne deranjează mai mult decât imperfecțiunea abdomenului. Fața este prea rotundă și e leită cu cea a tatălui cu care nu ne-am înțeles niciodată bine. Dar, de fapt, relația cu rudele cu care semănăm dă o valoare pozitivă sau negativă acelor părți ale corpului nostru pe care le moștenim de la ele.

neîncredere

Mă uit în oglindă și știu că astăzi arăt bine pentru că sunt mulțumită de mine profesional. Nu are importanță că am dormit foarte puțin, că am mâncat haotic și că nu am ajuns deloc la sală o săptămână. Proiectele mi-au ieșit bine și succesul profesional mă validează ca persoană. Nu știu dacă este bine sau rău, dar asta este, în momentul de față, formula în care funcționez. Și nici nu mai contează dacă este bine sau rău, este mai important că acum sunt mai conștientă de resorturile mele interioare. Că acum știu pe cine să dau vina când ceva nu iese bine și clar acela nu este corpul meu. Iar de când l-am lăsat în pace și nu mai este țap ispășitor pentru toate cele ce nu sunt cum ar trebui, parcă s-a mai relaxat și el. Și parcă arată mai bine. Dacă nu-i mai sunt ostilă, nu-mi mai este nici el mie.

Dar înțelepciunea nu a venit cu vârsta, ci de la prietene. Împreună cu trei dintre ele, Andra, Anca și Isolda, am dezvoltat un concept de terapie de grup, ce lucrează cu problemele pe care le avem cu corpul nostru. Noi am numit aceste ateliere The Beast&The Beauty, pentru că știm că bestia poate înfrânge frumusețea, dacă o lăsăm. La primele ateliere, împreună cu ceilalți membri ai grupului, am descoperit câteva din resorturile care animă această bestie. În curând, începem, cu o nouă grupă, o nouă călătorie de explorare a interiorului nostru mental și emoțional, unde se poate afla frumusețea, dar unde sălășluiește și bestia. Cine vrea să ni se alăture, ne găsește aici.



Citiţi şi

Un bărbat la aproape 50

Paradisul interior al celor frumoși

Cum arată uitarea?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,371 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro