Bine că ești puternică și… singură!

Your tuppence

1. 
   catalina / 4 March 2016 13:20

   Lucid si pertinent! Felicitari

   

   1

   Reply ↓
2. 
   Ana-Maria / 8 November 2015 19:27

   Oribil articol! Chiar mai oribil decat celalalt scris de un barbat care ataca femeile singure la 40 de ani.
   Si nu ma pot intreba cu ce au gresit femeile singure, care muncesc si din impozitele platite tin in spate someri, pensionari si alocatii de copii, sa fie insultate si urate in felul asta?
   Daca ar fi fost scris la persoana 1 as fi inteles ca e o autocritica?
   Dar de ce sa faci sa se simta prost o categorie de persoane care nu ti-au facut nimic doar ca ai tu probleme bune de canapeaua lui Freud?
   Like-uri poti sa ai milioane de la amarate care se complac intro relatie chinuitoare si cauta motivatii sau de la barbati frustrati ca nu le-a cedat prada vizata. Dar asta nu o sa rezolve problema ta, nu-i asa?

   6

   

   Reply ↓
3. 
   Roxana / 7 November 2015 14:38

   Asa am simtit si eu de multe ori cand eram singura. Daca as putea, as da timpul inapoi si m-as bucura de fiecare moment de “singuratate”. L-as privi ca pe un privilegiu, ca pe o perioada in care pot face fix ce vreau si cand vreau. Cunosc femei care se regasesc perfect in articolul de mai sus. Dar cunosc si femei care absolut sincer nu vor sa se marite si se bucura de viata. Bravo pentru articol!

   

   

   Reply ↓
4. 
   Ion Lupan / 16 December 2014 10:34

   Oamenii normali au înțeles articolul (foarte bun si foarte pertinent). Oamenii puternici isi croiesc singuri viitorul, de obicei, fara sa tina cont de sfaturile altora, dar exploatand la maxim propriile greșeli si eșecuri. Oamenii mai slabi sunt tot copiii Domnului , au un suflet , si au nevoie de susținere morală si ajutor din partea semenilor, nu de zeflemea si ironie de prost gust. Oameni = inclusiv Femei. Femeile terorizate de masculi Alfa cu un singur neuron, si ala intre picioare, gasesc singurătatea ca pe o izbăvire. Extrem de trist. Femeile destepte nu se considera “buricul pământului”, accepta (dar nu resemnat ci conștient) IMPERFECTIUNEA ca pe ceva normal, ca pe o provocare , si dau șanse “valsului in 2” . Femeile care considera ca nu le merita niciun barbat, de obicei, au “dreptate” – le merita din plin psihiatrul ca si cliente. Si apoi, dacai se nimerește un barbat mai slab (vorba vine , un “prost îndrăgostit pana peste urechi”) il fac carpa de podele, ca apoi sa se plângă ca n-au avut noroc in viața. V-ati gandit vreodată cat de rea poate fi o femeie daca vrea ??? Studiile denota rezultate “de cosmar”.

   Si cand mi-amintesc ce Femeie minunata era Bunica-mea ! O regasesc aproape in totalitate in Printesa mea de numai 7 anișori, pe care de pe acum o educ in spiritul: “Iubire, respecta băieții si ei iti vor răspunde cu reciprocitate, cel pufin cei care merita respectul tau”.
   Pentru cauzele pierdute definitiv, adica pitipoance, feministe ,corporatiste etc , există FEMEN ! Am auzit ca primesc in continuare adeziuni.

   

   1

   Reply ↓
5. 
   Razvante / 16 December 2014 8:54

   Am parcurs articolul si apreciez cel mai mult alternarea starilor de la relaxare la patos. Singuratatea nu e o binecuvantare, la fel cum nici inertia unei relatii cu un om nepotrivit nu este ceva de dorit. Am trecut si eu prin trairile descrise in articol, m-am consumat, am incercat toate tipologii(sau stereotipurile) umane ale fiintei feminine si exact cand ma declaram mai dezamgit, a aparut EA. Daca la inceput era stangace, emotiva, uneori impulsiva, cu timpul totul s-a transormat in ceva cu adevarat placut. Acum ne uitam unul la celalalt zambim si ne gandim ca vom avea niste sarbatori reusite impreuna. Uneori mai glumesc si ii spun ca m-a salvat din ghearele alcoolului si a one-night stand-urile ca mod de innecare a amarului. Izbucnim in ras amandoi. Ideea e ca nu exista un scenariu universal valabil, unii oameni se rateaza singuri, iar altii isi interzic dezvoltarea personala din dorinta de a respecta scenariul “familiei”. Cristina a scris foarte frumos despre cine isi doreste sa reuseasca prin intermediul familiei.

   

   

   Reply ↓
6. 
   Inna / 16 December 2014 2:33

   Wooow, daca iti spun ca ceva de genul asta, nu spun la fel dar pe marginea aceleeasi idei am scris si EU in juranalul meu azi ma crezi? Familia visata stilul American, faptului ca sunt singura acum si de ce sunt singura acum! Mi se pare ca si articolul tau e o fila de jurnal, un pic prea autocratic as spune dar e un fel de “wake up call” dat de prietena din tine pentru tine. Mi-a placut foaia ta de jurnal si Chiar daca as vrea sa te critic nu mi-as permite pentru ca ai dreptate: Traim printre oameni si vrem nu vrem ne “lovim” de ei mereu. Problema reala este Razboiul da Razboiul asta de-l duc femeile cu barbatii si vice versa dar asta e un alt subiect. Lupta asta pentru suprematie in cuplu, care e cocosul, cine pe cine calca in biserica etc. EU nu sunt o persona supusa, nu am fost si n-o sa fiu, caut barbatul care vrea egalitatea, care imi lasa libertatea sa aleg nu sa decide El ptr mine, barbatul care nu se simte amenintat intelectual sau fizic de fiecare data cand vin cu o idee sau o solutie la o problema. S-ar putea sa nu-l gasesc niciodata dar s-ar putea sa intre in viata mea dupa atata asteptare, cel Putin asta imi doresc. Si nici nu sunt un om care cauta sa supuna barbatul de langa ea, are libertatea propriilor alegeri, ganduri si idei… Xo

   

   

   Reply ↓
7. 
   Groparul Magic / 16 December 2014 0:45

   Si eu sunt singur de cativa ani. Perspectiva viitorului e destul de neagra avand in vedere ca n-am trecut de pragul de 30 de ani. Nu am strans foarte multe chestii in viata mea si nici oameni cu care sa impartasesc lucrurile pe le-as avea nu am. Si nici nu vreau sa strang lucruri, si nici oameni nu-mi doresc prin preajma. Sa nu ai si sa fii singur e o chestie insa cand se duce si vrutul e nasol.
   Nu vreau sa fiu cavalerul care salveaza printesa din turnul ei de caramida betonat-armata pe care si l-a construit in jurul ei si nici sa fiu ridicat de la pamant.
   Am momente cand ma simt singur dar cel mai insingurat ma simt printre oameni. Detest intrunirile sociale, conversatiile marunte despre vreme si despre servici.

   

   

   Reply ↓
8. 
   Anne / 15 December 2014 23:56

   Este un articol extrem de prost, cu idei pe masura. Si asta pentru ca:
   1. Exista femei care nu aleg asta neaparat, o fac pentru ca trebuie. Pentru ca nu au ce le trebuie sa fie cu cineva, pentru ca au alte prioritati (copii de exemplu) sau pentru ca nu gasesc oamenii potriviti care sa le poata face fericite.
   2. Sunt femei care pur si simplu au trait prea multe drame – si sa nu fim ipocriti, cata lume mai are azi o relatie bazata pe incredere? – si nu mai fac fata unor asemenea dureri.
   3. Fiecare om are propria-i realitate. Nimeni nu alege singuratatea. Singuratatea nu-i o alegere. Este o tragedie. Si cum tragediile nu sunt adoptate, se intampla, trebuie luate ca atare.

   Ca noi, ca oameni, avem puterea sa o depasim asta e altceva. Dar din pacate, nu toti se mai pot ridica dupa ce pica. Este un adevar tragic. Si nu poti arunca cu noroi in oamenii care nu sunt inconjurati de oameni. Frustrarile nu sunt usor de trecut.
   Toata lumea fuge de singuratate si in final cu totii avem momente de singuratate pentru ca noi, oamenii, ranim si ne e frica, la randul nostru, sa fim raniti. Si nu mai stim ce-i sinceritatea, omenia, iesirile simple cu oricine.
   Asa ca iarta-ma, draga autoare, ca iti cataloghez articolul ca fiind unul extrem de prost, scris, probabil, de cineva care ia lucrurile din viata ca atare si nu reuseste sa vada dincolo de zidul pe care oamenii si-l construiesc. (Ca un ultim exemplu… sunt atatia oameni care traiesc in 2 si sunt mai singuri decat cei ce traiesc cu sine).
   E usor sa aratam cu degetul cand suntem in imposibilitatea de a vedea mai departe de aparente.

   1

   

   Reply ↓
9. 
   alex / 15 December 2014 23:24

   nu ati inteles voi femeile ce vrea sa zica. Articolul se refera la femeile care se simt printese cand cineva le face curte, ori complimente si ca sa se simta superioare refuza acel barbat pe diverse motive. Pan la urma barbatul refuza si ea se culca gandindu-se. ce smechera sunt eu ca le dau peste nas.
   Si tot asa cu fiecare, dar ea ramane totusi singura. Nu le condamna nimeni in acest articol pe femile singure ci pe alea proaste care se cred destepte

   

   

   Reply ↓
• 
  bia / 16 December 2014 10:51

  Si cam care ar fi problema? Sa ies cu unul care nu-mi spune nimic-la figurat-, unul care nu ma atrage si nu-mi place, doar ca Sa nu fiu singura? Cred ca n-Ai inteles Tu despre ce e vorba. Barbatii isi iau langa ei proaste PE care le-AR inlocui, care Sa le faca man are etc. Femeile n-au de ce Sa Tina langa ele PE unul care nu le place. Mai bine singura. Stai linistit ca nu refuza nimeni PE nimeni daca ii place persoana.

  

  

  Reply ↓
10. 
    Singura / 16 November 2014 2:35

    Aoleeuuu, ce articol care musteste de frustrare si de aroganta celei care in sfarsit, dupa multi ani de zile, si-a gasit si ea un mascul care sa-i aline noptile in care ‘’I sa tarau pe spate serpi reci “ :)))
    Eu, in calitate de femeie care nu a gasit acel partener care sa rezolve toate temerile ,fricile si depresiile etc enumerate de stimata autoare a acestui articol, am cateva puncte de lamurit :
    1.Eu personal, nu voi putea astepta pe nimeni sa vina cu toporul sa-mi sparga usa, pe motiv ca am o usa de fier si s-ar putea ca respectivului sa nu-i reuseasca figura din prima incercare.
    2. Noaptea nu simt serpi reci traversandu-mi spinarea, cel mult niste paianjeni cazuti din tavan fiindca fiind singura, am libertatea de a nu sta prea mult in casa si de a- mi petrece timpul in cel mai placut mod cu putinta, asa incat adunatul paianjenilor nu mai devine o prioritate
    3. Faza cu pierdutul iubirii semenilor mi se pare complet aberanta. Adica femeile care nu au partener sunt paria societatii si sunt izolate de parca ar avea lepra ? Sa fim seriosi, traim totusi in secolul XXI :))
    4. Nici ideea cu somnul salvator nu mi se potriveste, imi pare rau sa o spun. Eu in fiecare seara ,chiar daca imi pica ochii de somn, imping momentul culcarii pana nu mai rezist, pt ca nu- mi ajunge ziua ca sa fac toate activitatile care-mi plac, cum ar fi cititul unei carti bune, uitatul la un film sau orice altceva ce face placere sufletului si mintii. Sau fac asta de frica serpilor de care vorbeam mai sus si nu mi-am dat inca seama ? ;))
    5.Nu pot deschide televizorul, ca n-am. Am renuntat la cablu dupa ce s-au dat acu 4 ani rezultatele alegerilor. Dar daca iese Iohannis, promit ca il reinstalez.
    6. Ultima fraza e bestiala. Sa inteleg ca articolele astea sunt adresate doar analfabetelor ?doar asa mi explic greseala gramaticala continuta in propozitia ironica ‘’cat de porci ie barbatii ca specie’’
    Doamna draga, in concluzie, ne-ati bagat pe toate astea singure dar puternice in oala dvs de noapte, plina cu frustrari,sentimente refulate si tot soiul de neimpliniri. Am o veste pt dvs : Nu toate femeile singure ie nefericite !

    3

    

    Reply ↓
• 
  Andreea / 19 December 2014 20:53

  In sfarsit ceva “pertinent” pe aceasta pagina , mi-am irosit timp citind acest articol extrem de “adolescentin ” cel putin si de “simplist si superficial ” , la un moment dat rupt din filmele fantastice sau de groaza cu serpi, topoare in usa , inghetate , era si Dumnezeu pe acolo si alte bazaconii , m-am bucurat totusi de niste comentarii mature si mai din “vremurile noastre ” in care vad ca mai exista totusi femei inteligente , puternice si independente care au si altceva de facut decat sa debiteze asemenea ineptii si sa nu se poata bucura de frumusetile vietii pentru simplul motiv ca nu exista acel “EL ” minunat care sa dea sens vietii lor pustii , sau ma rog creierului ….
  Subscriu si eu la toate punctele

  1

  

  Reply ↓
• 
  Dida / 27 June 2015 21:52

  Cam dur articolul…stiu o gramada de femei bune care sunt singure din varii motive.
  Si apoi, nu toata lumea e facuta sa traiasca in cuplu, mai sunt si exceptii. Iti dau eu un exemplu-Ana Aslan.
  Sigur ca poti sa o critici, ca trebuia sa accepte un mocofan acoli si sa-i spele chilotii, sa-i faca de mancare, ca sa intre in randul lumii…dar atunci nu ar mai fi fost ea, Ana Aslan…http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stil+de+viata/BONTON+Fata+nestiuta+a+Anei+Aslan+De+la+Gerovital+la+superstitii

  

  

  Reply ↓
11. 
    maria / 3 November 2014 22:16

    http://copiisiparinti.wordpress.com/2014/11/03/puternica-dar-singura-va-rog-sa-nu-plangeti-se-poate-si-mai-rau/

    

    

    Reply ↓
• 
  Mihaela Cârlan / 3 November 2014 22:51

  “Citesc azi un articol. E pe Catchy dar nu o sa dau link fiindca nu as vrea sa ii fac trafic celei care a scris articolul.” glumiți, nu? 🙂

  

  

  Reply ↓
• 
  maria / 4 November 2014 0:15

  De ce as glumi?

  

  
• 
  maria / 4 November 2014 0:22

  Articolul scris este o dezamagire completa. Daca am inteles gresit, imi cer eu scuze prima. Daca nu am inteles gresit, autoarea condamna femeile care imbratiseaza singuratatea. Le trage pe un podium, pune luminile reflectoare pe ele si le arata hibele, neajunsurile si dramele. Le preda o lectie execrabil de falsa si care nu pune absolut deloc femeia in avantaj. Femeia este facuta sa stea alaturi de un barbat ca sa isi gaseasca sensul? Nu este completa fara un barbat in viata ei??? Din nou, daca am inteles eu gresit si nu acesta este mesajul transmis, imi cer eu scuze prima si sters postarea de pe blog. As fi chiar fericita sa ma insel pentru ca imi place Catchy. Pana acum.

  

  
• 
  Mihaela Cârlan / 4 November 2014 8:02

  Dar cine suntem noi să condamnăm? Fără un strop de umor chiar ne luăm câmpii, doamnă! 🙂

  

  
• 
  maria / 4 November 2014 8:18

  Nu gasesc umorul aici. Credeti-ma ca am umor enorm de mult. Daca nu as fi facut haz de necaz in milioane de situatii din viata…. Dar nu gasesc umorul in acest articol. Cred ca femeia Catchy este inteligenta, amuzanta si puternica (si atunci cand este singura).

  Este libera dna Stavri sa spuna ce doreste. I-am aratat lucrurile din alta perspectiva. Nu am atacat-o pe autoare, ci textul ei, ideile ei.

  

  
• 
  Mon / 16 December 2014 21:27

  Dooaaamneeee, ce bulibaseala de “intelegeri” a produs articolul :)))). E surprinzator sa vad ca barbatii l-au inteles mai bine, iar femeile s-au infoiat pe langa tema cu variatiuni de idei – care fie vorba intre noi, din ele, ideile care combat articolul, razbate nitica frustrare. Articolul nu se adreseaza nici uneia din femeile care soarbe cu placere si satisfactie din paharul singuratatii. Nu. Nicidecum.

  

  
• 
  Cristina Stavri / 4 November 2014 22:04

  Dragă doamnă, și nu sunt ironică, eu vă înțeleg punctul de vedere, dar oare dumneavoastră înțelegeți că unii oameni (minim 1000 și ceva, judecând după like-uri) au fost cel puțin o dată în situația descrisă mai sus? Înțelegeți oare că textul nu e scris în dușmănie și ură sau dezgust ci doar într-un moment în care așa am văzut eu viața? Înțelegeți că a fi puternică nu înseamnă a da pe toată lumea afară din orgadă? Eu, crezându-mă foarte puternică și completă fără un bărbat, fără prieteni, fără familie chiar, am ajuns să nu pot nici măcar să strig când înghețată, nu de vanilie, ci de singurătate, mi-am dat seama într-o noapte că nimic nu e mai frumos pe această lume decât iubirea semenilor și cât sunt de infatuată să cred că a avea dreptate este TOT ce contează pe lume. Am acceptat ideea că da, nu toți oamenii sunt buni, dar CEVA i-a făcut să nu mai fie buni. Să știți că toți, dar ABSOLUT toți oamenii răi au fost, cândva, răniți.Așa au ajuns răi. Și să mai știți că cei mai puternici oameni nu sunt cei care se privează de iubirea și ajutorul semenilor ci aceia care găsesc un echilibru. Nici textul meu (pe care admit că l-am scris într-o notă autoironică și că vorbește despre mine) dar nici al dumneavoastră, nu denotă echilibru ci cel mult o stare de căutare.
  “Le trage pe un podium, pune luminile reflectoare pe ele si le arata hibele, neajunsurile si dramele” – dacă așa am făcut, nu pot decât să mă simt mândră că sunt capabilă de autoanaliză și că admit că uneori, ca orice om, am nevoie de oameni mai mult ca alte dăți. Fie ei bărbați, femei, copii sau altceva.
  Și da, o femeie nu e completă fără un bărbat așa cum un bărbat nu e complet fără o femeie DACĂ ei asta simt.Unii simt așa și nu e greșit. Alții simt ca dumneavoastră și știți care e partea frumoasă a democrației și a libertății? Că nici asta nu e greșit. Ar fi drăguț dacă am începe să ne punem și în papucii altora și să nu mai privim orice text ca pe un atac. Cei care au avut ochi să vadă au văzut în textul meu exact ceea ce e, un moment de sinceritate al unei femei la răscruce. Acum, haideți, vă rog, spuneți-mi cum viața dumneavoastră a fost doar linii drepte cu cer albastru, fără nori, în care v-ați fost mereu suficientă. Promit că n-am să vă cred.

  

  

  Reply ↓
• 
  maria / 5 November 2014 7:49

  Nu v-am atacat, dna Stavri. Haideti sa nu ducem discutia in acea zona ca atunci chiar nu are rost si ne pierdem timpul. Nu neg faptul ca orice om are nevoie de un alt om langa el. Spun doar ca daca nu are in acel moment, sa nu dispere, sa nu intre in depresie. Sa ii aratam partea plina a paharului.

  Apoi imi dau seama ca dvs. discutati despre propriile trairi, caz in care este natural sa emiteti ce idei doriti dvs.!

  Va salut cu respect,
  Maria

  

  
• 
  andreea / 8 August 2016 12:59

  cred ca ai mania de a avea mereu ultimul cuvant. sper sa fii fericita, desi dupa felul in care vezi lumea ai niste deficiente la minte…

  

  1
12. 
    Minimalist Român GM / 2 November 2014 20:00

    Mesaj și pentru domni:
    ”Sunteţi împreună de 3-5-10 sau 15 ani. Sau de o lună. Ce contează? Apreciază asta şi bucură-te. Azi. Acum. E mare lucru în zilele noastre când interşanjabilitatea partenerilor a devenit sport planetar. Curând poate şi olimpic. Atunci poate vom avea şi noi campioni mondiali. Pe bandă rulantă.

    Este evident că nu-i perfectă. Ce? Tu ești? ”

    http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/10/simplitate-in-amor.html

    Simplul fapt că este într-o relație cu tine înseamnă că vrea să se expună față de tine, că riscă și că are încredere în tine, totuși. Că n-ai s-o rănești. Prea tare.

    

    

    Reply ↓
13. 
    om batran / 2 November 2014 2:18

    vibrat. ascutit. bine legat. scrisa cu naduf.
    suna a experienta personala. daca e asa te asigur ca asa se vede din partea cealalta.

    

    

    Reply ↓
14. 
    Ella / 2 November 2014 1:10

    Foarte bun articol.. am trecut pe-acolo… sau… inca mai sunt. Ma recunosc in anumite privinte. Sunt de acord. Esti fantastica, parca ai scris pt mine… Doar cu finalul nu sunt de acord. Ca eu imi asumi greselile. Nu, barbati nu sunt porci. Eu sunt.. cea cu multe sechele. Multumesc. Si acum sa-l mai citesc odata.

    

    

    Reply ↓
15. 
    Ana / 2 November 2014 0:53

    De acord intr-un fel, numai ca cel putin femeile maritate pe care le stiu eu, nu sunt nicidecum niste sensibile, lipsite de putere si de aparare si de aceea s-au casatorit sau au fost cerute in casatorie- ca ne alintam cu asta, cu alesul din partea noastra, dar tot ei ne cer, si daca nu vor, nu ne cer – dimpotriva, sunt niste powerwoman, chiar dure si hotarate, foarte rapid devin barbatoase, autoritare, dominatoare, ajung sa cante in casa si sunt si ascultate si ingaduite- asa ca asta cu femeia puternica si singura, ma tem c nu mai este asa… cred ca-i doar o femeie lipsita de curaj, sensibila si ca e … femeie, nu soldat cu arbaleta care-si face calcule matematice cum sa -si managerieze viata. Dar e un semnal bun de alarma articolul tau.

    

    

    Reply ↓
• 
  Ramona / 2 November 2014 8:42

  Tu au vrea sa fi asa “niste powerwoman, chiar dure si hotarate, foarte rapid devin barbatoase, autoritare, dominatoare, ajung sa cante in casa si sunt si ascultate si ingaduite” precum femeile maritate pe care le cunosti tu ???

  Eu sincer n-as vrea si nici nu mi s-ar potrivi ! Cred ca nici un barbat cu c…e, adevarat si puternic nu vrea asa ceva. E drept ca barbatul isi doreste sa fie sustinut, admirat, inteles de sotia lui, dar nu cred ca vreunul isi doreste zi lumina sa cante ea din postura de cocos marital si sa-i calce orgoliul masculin in picioare ori de cate ori da cu pumnul in masa ultima. Iar doi cocosi cu nerv in ograda se “ciufulesc” pana cand….unul dintre ei isi arata suprematia. NU, suprematia in acest caz nu va fi a femeii. Femeia e puternica intr-un fel cu totul diferit fata de barbat.

  Daca te-ai referit la a fi dure si barbatoase si autoritare si dominatoare doar in afara caminului marital si acasa-s niste pisicute blande si dulci, atunci…mea culpa, se poate ignora continutul de mai sus.

  

  1

  Reply ↓
• 
  maria / 4 November 2014 0:25

  din pacate, asta am inteles si eu. Nu mi se pare deloc ok pentru o femeie. Este o perspectiva mai degraba sumbra.

  

  1