1. PSD pleacă de la cel puțin două milioane de voturi. Și așa ar fi oricine ar candida din partea Partidului. Și dacă-l fac pe Viorel Lis, dragul de el, traseisit politic și-l pun gol în glastră între cei trei trandafiri, la fel. Cel puțin două milioane de voturi. De ce? Sunt oamenii captivi într-un sistem de subdezvoltare, pe model feudal, care depind de bunăvoința boiernașilor, cu care, de altfel, trăiesc în lanțul slăbiciunilor care e orice complicitate. Sunt românii abandonați. Sunt pensionarii speriați de propaganda televiziunilor securistice, care toarnă venin și intoxică zi de zi – se taie pensiile, vin extratereștrii, de vină sunt Soros și, de ce nu, Bill Clinton. Sunt bugetarii care umplu de pomană schemele unui aparat birocratic obez și ineficient. Sunt oamenii partidului care până deunăzi era un partid-stat.
2. Iohannis n-are reflexe democratice decât dacă are ceva de câștigat. Și atunci mai mult le mimează, într-un fel de silă primordială. Altfel, nu se deranjează să întrețină nici elementarul – dezbateri electorale. Nu e un lider, e un loc comun și gol, zornăie aceleași clișee anti-PSD și pare întotdeauna grăbit să nu spună nimic pentru a se face nevăzut. Un președinte absent care se comportă ca și cum ar pluti deasupra tuturor lucrurilor. Cu toate acestea, opțiunea cea mai sigură, atât pe plan intern, cât și extern. Iar asta spune multe, dacă nu tot, despre calitatea liderilor politici din țara noastră, după treizeci de ani de democrație la mișto. L-ar fi bătut Băsescu și fără să se ridice de la masa de la Golden Blitz.
Sursa foto: Maria Bilibou, Facebook
3. Barna a fost un candidat slab care a obținut un scor slab. Partidele nou-create, USR și PLUS, sunt imperfecte, dar măcar frecventabile deocamdată. N-au coborât din Frontul Salvării Naționale, nu s-au dovedit toxice, nu duc moștenirea a zeci de ani de abuzuri și privilegii nerușinate. Dacă societatea le ucide acum, cât încă sunt în fașă, rămânem în același cerc vicios. Dar alde Barna era și el tot un împărat gol, iar electoratul său e mai atent la asemenea nuanțe.
4. Peste o sută de mii de români au gustat delirul individului Cumpănașu, ceea ce ar trebui să ne pună serioase întrebări cu privire la starea psihică a națiunii.
5. Una dintre cele mai mari măgării rămâne fondul banilor de tocat pentru candidații care iau o palmă de procente. O nouă flegmă în obrazul unei societăți nefuncționale, care plătește scump pentru toate nimicurile.
6. România din străinătate e cea mai bună Românie posibilă, are cele mai decente opțiuni politice, respiră libertate și autonomie, taxează impostura și încă se miră de normalitatea unui proces electoral în care nu mai e batjocorită.
(n.red: În Suedia, Iohannis a luat 2.000, Barna a luat 1.950, iar Dăncilă a luat 73. Vedeți aici cum s-au organizat și întrajutorat la alegeri.)
7. Democrația noastră e fragilă, e precară încă, am rămas pro-europeni, dar cursul este reversibil, societatea românească are răni prea adânci pentru a se mai putea întrema și măcar încă un deceniu de acum încolo vom continua să suferim în trena Vechiului Regim.
Citiți și Țara va avea președinte, președintele va mai avea țară?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Jurnal de învățător (VI) – Războiul, 1951 (II)
Jurnal de învățător (V), Războiul – 1951
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
