Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum să uiți un bărbat perfect?…

18 January 2018

Am făcut totul ca să te uit. În trecut, în prezent și în viitor. La limita depravării uneori, sperând că măcar o scânteie de pasiune să ardă în creierul meu conexiunea fabuloasă cu tine. Am făcut totul cu metodă, cu determinare și cu un nod în gât. A mai rămas poate să sparg paharul în care-mi beau cafeaua și pe care mâinile tale frumoase îl mângâiau hipnotizant când îți beai ceaiul. Mai rămâne să-mi uit drumul spre casă, presărat cu amintiri despre tine, despre glasul tău de „pașoptist” și zâmbetul fără cusur. Drumul pe care a nins ”la comandă”,  pentru noi, pentru o rătăcire scurtă, asumată, și poate de aceea perfectă.

femeie trista

sursă foto: topinspiring.com

Mai rămâne să-ți scot parfumul din oasele mele, din aerul de peste marea care ne desparte. Să șterg dimineața de pe retină chipul tău liniștit sub care eu am auzit, spărgându-se într-o noapte, valurile unei furtuni uriașe.

Aș mai putea să evit să văd frunze, mandarine sau vin roșu. Cărți sau culoarea verde, ciocolată și pâine. Să nu mai ascult vreodată muzică, să nu mai râd, să nu mai plâng, să nu mă mai dezbrac, să nu mai ating sau privesc vreodată vreun bărbat. Să nu mă mai gândesc la viață sau moarte, la tinerețe sau la tristețe, la tandrețe, la cer și la simplitate…

Vezi, dragul meu, am făcut totul ca să te uit… Ce-a mai rămas e doar un fleac…

Guest post by Niko T.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Un joc al seducției

Complet întâmplător, aflase de existența noii lui secretare

Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,757 views

Your tuppence

  1. Valentina / 29 January 2018 14:32

    Recunosc,am fost la limita disperarii cand aveam 20 ani.Devenise ceva normal, cand ieseam din bloc si se intampla sa-l vad, sa simt la nivelul capului cum constiintele noastre se unesc, ca nu mai gandesc.Eu nu am simtit fluturi in stomac, cum scriu majoritatea.Noaptea, in somn,in vise ,imi promiteam ca maine nu-l mai refuz, ratiunea, ziua, imi spunea sa aleg cariera.Si daca vrei sa uiti pe cineva exista un remediu : munca, munceam si 16 ore, aveam 2 locuri de munca.M-am mutat cu chirie in Titan, am stat 6 luni, o luna am mancat numai mere.L-am uitat, dar trairile au ramas si din punct de vedere emotional stiu ca nu se va mai intampla niciodata sa traiesc asa ceva.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Un om / 19 January 2018 18:12

    Povesti…Sfârșitul e sfârșit! Nu trăi din amintiri! Trăiește !

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Lore / 19 January 2018 8:10

    Daca era barbatul perfect, era al tău.

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro