«Sunt două persoane în mine, Maria și Callas. Mi-ar plăcea să fiu Maria, dar sunt datoare să fiu Callas. La fel procedez cu amândouă.» Din copilărie și până la pasiunea nebună pentru Aristotel Onassis, de la pasajele goale până la glorie, Maria by Callas evocă, prin imagini inedite, furtunosul destin al unei femei unice. Dacă astăzi numele Mariei Callas nu prea mai spune ceva sau doar reamintește rolul principal din pelicula Medea de Pasolini. Ar mai fi de adăugat faptul că, la patru decenii de la moartea cântăreței, nicio altă solistă de operă n-a reușit să mai dobândească statutul de star așa cum a făcut-o ea; din păcate, arta (sa) a pierdut mult din notorietate în fața marelui public.
Artistă în căutarea absolutului, devenită emblemă a „divei absolute”, femeie îndrăgostită și cu un destin neobișnuit, Maria by Callas este povestea unei vieți excepționale (spusă la persoana întâi). Documentarul spune istoria renumitei soprane, Maria Callas, considerată drept cea mai mare cântăreață de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, o personalitate înflăcărată și vulnerabilă. Filmul, regizat de Tom Volf, include imagini rare din arhiva personală a cântăreței, înregistrări live, scrisori și detalii intime, dezvăluite chiar de soprană – un moment intimist în jurul unei legende, dar și emoția unei voci unice în lume. Documentarul despre viața artistei a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Roma, ajungând și la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Spectatorul beneficiază de răgazul de a încerca forța senzațiilor. Să descoperim astăzi parcursul fulgurant al „divinei Callas”, dar și trepidanta viața personală – devine o excepțională ocazie de a cugeta mai mult asupra termenului de „star”; din anii ’50, evoluția s-a schimbat mult în domeniul muzical.
La patru decenii de la ieșirea ei din scenă, filmul o înfățișează pe celebra cântăreață așa cum nimeni nu a mai văzut-o până acum – aceste rare momente permit înțelegerea unei ființe care a întruchipat arhetipul divei. Filmul aruncă o inedită privire asupra femeii confruntate cu propria imagine, o legendă, într-un montaj de excepție și, totodată, o analiză obligatorie pentru toți cei care vor să o cunoască pe divă și în afara clișeelor. Realizatorul (autor al mai multor cărți despre Maria Callas) încearcă să prezinte multiplele fațete ale unui „monstru sacru”. Raportul cu popularitatea va rămâne o permanentă problemă – atemporală. Tânărul realizator, Tom Volf, împărtășește el însuși fascinația sa pentru divă (grecoaică), dar o conjugă cu originala sa creație – un dispozitiv original prin care interpelează spectatorul. Unele dintre imagini sunt deja cunoscute – „diva divină” interpretând Norma sau Traviata, femeia îndrăgostită sau trădată – altele, sunt aici relevate, precum acelea în care o regăsim ca pe o ființă aflată mereu sub presiune, acuzată de infatuare atunci când suferea de laringită și nu putea să cânte, care-a virat la Metropolitan când a refuzat rutina, mereu vânată de jurnaliștii care o hărțuiau cu întrebări despre viața privată. Faptul că existau deja acuzații despre „capricii” și la adresa unor staruri hollywoodiene de talia lui Marilyn Monroe , înseamnă că nici „divina” nu era ocolită de anumiți „admiratori”. În fapt, era vorba despre niște ființe cu reale dificultăți omenești, dar pe care mulțimea le voia supraomenești. Glasul cântând și vocea vorbind constituie firul roșu al acestui film flamboiant în care o auzim și pe Fanny Ardant citind scrisori de dragoste (bulversante). La întrebarea formulată ca o afirmație: «Sunteți o femeie fericită?», Maria răspundea cu o jumătate de surâs: «E adevărat, ar fi trebuit să o spun mai des.»
Excelenta idee care diferențiază biografia cinematografică de un documentar se regăsește prin reportaje (care se construiau dintr-o compilație de imagini de arhivă de tipul copy &paste, comentate de diverși specialiști și vocea unică a Mariei Callas). Desigur, există o impresionantă cantitate audiovizuală cu extrase/momente muzicale din concerte – montajul alternează înregistrări, audio și video. Cu toate acestea, elementele de arhivă nu puteau permite o construcție narativă suficientă pentru explorarea personajului, de aceea, realizatorul a introdus detaliile livrate de scrisorile personale (în lectura actriței Fanny Ardant). Astfel, a fost asigurat caracterul intim al conținutului acestor pasaje epsitolare, care îngăduie descoperirea glorioasei cariere, dar cu o dezarmantă sinceritate. Cu un respect cvasi-religios, documentarul capătă aerul unei conversații private purtate de divă cu publicul său, ci nu o banală lecție de istorie muzicală (în cel mai didactic sens).
Un plonjeu de genul acesta în intimitatea unei mari vedete, de talie internațională, din anii ‘50-‘60 este o experiență cinematografică de largă respirație, care nu se adresează doar cunoscătorilor de operă sau admiratorilor divei. Să poți lua cunoștință despre turpitudinile aruncate asupra unei glorii, să știi care au fost compromisurile din fața unui public exigent și, mai ales, raporturile cu bărbații – totul este conceput în așa fel încât spectatorul să poată înțelege mai bine această femeie, fără a pica în senzațional sau voaierism indecent.
Faptul că biografia unei celebre soliste de operă se bucură de armonizarea pudorii și-a intimității – relevând farmecul magnetizant și inegalabilul talent al artistei – transformă Maria by Callas într-un proiect-provocare, în care diva are și cântul și cuvântul. Filmul rămâne un onest exercițiu de admirație, aproape idolatru, dar plin de sinceritate.
Regia: Tom Volf
Montajul: Janice Jones
Distribuția: Maria Callas, Fanny Ardant, Aristotel Onasis, Pier Paolo Pasolini
Durata: 113 min
Premiera în România: 20.07.2018
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Au început filmările la filmul biografic “Maria”, cu Angelina Jolie în rolul Mariei Callas
Reverență, Majestatea Voastră!
„Nici cu tine, nici fără tine” – La Femme d’à côté
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
