Faptul că omul nu e capabil să facă faţă schimbărilor tehnologice aduse de ultima sută de ani, nu e nicăieri mai clară decât pe reţelele sociale. Şi bărbatul, care teoretic ar trebui să fie motorul, creatorul, cel care implementează şi foloseşte respectivele noi instrumente, din nefericire, e cel care dă cel mai puţin semne că s-ar adapta.
De bine sau de rău, după primul război se ajunsese la un echilibru social mai sănătos, rolurile sociale aduceau şi împliniri personale, nu mai presupuneau numai obedienţă absolută faţă de tiparele stabilite de bătrânii satului, şi politeţea era o trăsătură care se răspândise viral, depăşind bariera îngustă a clasei superioare, ajungând până în bordeie.
Al doilea război a adus cu sine emanciparea totală a femeii de sub tutela bărbatului, însă, din nefericire, rebeliunea socială a venit la pachet cu renunţarea la politeţe şi respect. Iar absenţa acestor două trăsături e deosebit de pregnantă în spaţiile private ale reţelelor sociale, generând o creatură de modă nouă, mârlanul de internet.
Nu pot face o analiză exhaustivă a acestui soi de internaut, fiindcă n-am avut de-a face decât cu exemplarele mature. Aşa că azi, după o recoltă de week-end extrem de ofertantă din acest soi, am să vorbesc despre acest produs şi, cu voia dumneavoastră, o să încerc să-i şi ofer nişte ponturi pentru viitor.
Mârlanul matur de reţea socială este un bărbat care a trecut de cei 15 ani ai adolescenţei, de cei 20 ai rebeliunii sociale, de cei 25 ai experimentelor personale, de cei 30 la care ar fi trebuit să înceapă să realizeze ce responsabilităţi are şi de cei 35 ai maturării creierului personal. Uneori e chiar trecut de 50 de ani, apropiindu-se vertiginos de 60 chiar, fără ca să fie în stare să-şi asume vârsta. Faptul că înaintarea în vârstă nu atrage automat după sine înaintarea socială la care se aştepta, conform modelului social pe care l-a observat în copilărie, îl umple de frustrări pe care nu le recunoaşte prea uşor, mai ales faţă de sine.
Diminuarea prizei la femei îl bulversează şi îl nedumereşte, aşa că în forul lui interior va simţi nevoia să puncteze în faţa fiecărei femei pe care o întâlneşte în imensitatea netului, superioritatea lui absolută. Din nefericire nu are nicio modalitate de a o demonstra real, aşa că o va face prin umilirea femeii, care se ştie, trebuie să-şi cunoască lungul nasului şi poziţia în haită.
Pentru asta o va aborda ”finuţ” cu păpuşă sau declarându-i ritos că el e bărbat serios, în căutarea unei relaţii serioase, deci, dacă nu compătimeşti instant alături de el, această alegere te face o paraşută. Spre ruşinea mea, această categorie nu încetează să mă uimească. Iar prima replică, imposibil de suprimat mintal e ”dar ce ai păzit până acum?” Dacă îţi doreşti cu atâta ardoare o familie, de ce nu ai făcut niciun pas până la vârsta asta, care nu mai e fragedă demult? Mintea mea aparent e prea proastă să poată pricepe cum poţi spune unui om pe care acum cinci minute nu-l cunoşteai, că tu-ţi doreşti ”o Soţie cu suflet de Mamă”, iar după câteva replici să-i spui aceleiaşi persoane că, ”dacă nu-mi doream un copil, nici nu mă uitam la tine”. Cât de disperat şi ce monştri găzduieşti sub pat de îţi e atât de frică de singurătate şi de propria prezenţă, de crezi că o persoană complet necunoscută poate să-ţi umple golul pe care tu l-ai creat în tine? Sau să crezi că e o abordare realistă?
Unii revin asupra celor stipulate iniţial după vreo pagină de conversaţie uneori mai spumoasă, alteori mai trezită, şi redefinesc termenii contractuali prin introducerea sexului obligatoriu, pe principiul că în absenţa sexului nu are cum să se înfiripe RELAŢIA pe care o visează. Iar asta mă readuce la esenţa unui text publicat anterior şi anume că, dacă acum nu eşti într-o relaţie, iar ăsta e tiparul tău de relaţie, înseamnă că eşti (ca şi) virgin, iar eu personal sufăr de (quasi) parthenofobie. Fiindcă aşa cum ne învaţă nemuritorul Bulă, ce nu le-a trebuit altora, nu-mi trăbă nici mie.
Citiți și Întâi sex și pe urmă o relație. Serios?
Desigur, există o subclasă a soiului care, în numele vitezei, vor testa direct potenţiala parteneră ”vrei să-ţi dau limbi?”, ca ulterior să pretindă că a fost un procedeu de testare rapidă a purităţii în gândire şi fapte a femeii. Desigur, dacă ea va zice ”da” şi va arăta suficient de bine, merge o tură de probă, să îi verifice nivelul uleiului de motor cu joja, desigur, în spiritul creştinesc al ajutorării aproapelui.
Şi invariabil, toate subclasele acestui soi ajung să se lege de vârsta femeii. De vârsta mea, subliniindu-mi cu delicateţea unui baros crăpat că, la 40 de ani, sunt praf şi că ar trebui să fiu recunoscătoare pentru atenţia pe care, în generozitatea lor fără margini, mi-o oferă. Uită însă că, dacă eu oi fi purie, ei sunt încă mai atinşi de această maladie socială fiindcă s-au născut înaintea mea. Uneori cu mult.
Închei cu o mică remarcă pentru acest soi de oameni. Dragă mârlanule de reţea socială, faptul că sunt acolo, nu înseamnă în mod automat sunt acolo ca să ai tu de cine te lega. Atunci când mi-am făcut cont, nu am semnat că, indiferent de dorinţele şi nevoile mele, le voi îndeplini pe ale tale cu indiferent ce costuri personale. Faptul că în faţa ochilor mei te reprezintă o cantitate infimă de electroni în mişcare, nu înseamnă că ai dreptul să renunţi la politeţea pe care regulile sociale o impun din partea unui domn. Iar dacă nu înţelegi asta, nu e bai. Dacă mă faci ”căţea”, te asigur că venind de la tine e un compliment.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.