Să îți revezi femeia pe care ai iubit-o și care poate te-a iubit, dar nu te mai iubește, după douăzeci de ani, aceasta este cea mai importantă probă a devenirii unui bărbat. Nimeni nu-i rezistă. Să o vezi așa cum este acum, nu așa cum era atunci.
Vor merge poate să bea o cafea sau poate că un ceai, ea va vorbi și el o va asculta, încercând să înțeleagă ce face timpul din fiecare. Niciunul nu mai este același, după douăzeci de ani.
Va fi indiscutabil vară atunci, ea va purta o rochie, el va purta pantaloni de in, căști minuscule bineînțeles că îi vor împodobi ei urechile, iar în ele vor răsuna, într-o îndurabilă surdină, romanțe rusești din a doua jumătate a secolului XX. El va avea părul mai lung decât ar trebui, și un rucsac de dimensiuni acceptabile va duce în spate.
Summertime, Edward Hooper
Se vor privi îndelung, în tăcere, vor mânca înghețată și vor merge să vadă un film de cinema cu super-eroi care nu mor niciodată. La minutul treizeci și șase, el îi va strânge cu palma dreaptă palma ei stângă. Ar fi frumos dacă acum o tensiune erotică ar traversa trupul ei, dar nu se va întâmpla așa. Tensiunea erotică s-a sfârșit.
Ea îi va întoarce profilul grec și îi va spune atât: „Nu fi copil!”. Dar el vrea să fie copil, el vrea să aibă din nou cincisprezece ani și toate cele care s-au întâmplat să nu se fi întâmplat încă și să poată începe din nou. Dar nu mai poate începe din nou.
Pe marele ecran, eroul nemuritor va încasa multe gloanțe și va supraviețui și va traversa toate intervalele de timp triumfând. Dar viața nu e așa. Viața e altfel, iar el este bătrân deja și știe el mai bine cum este viața.
El înțelege natura umană, așa cum și ea înțelege natura umană.
Sunt doi oameni care au început să fie locuiți de doi vârstnici, nimic nu se mai poate face și totul, tot ce ar fi putut fi, este pentru totdeauna pierdut.
Filmul se va sfârși, el va o conduce până în fața casei – ea va avea o vilă cu un singur etaj, în mașină se vor săruta, da, se vor săruta, ea va coborî, el va continua drumul către casa sa, un apartament mic, oarecare, de periferie. Va bea strașnic în noaptea aceea, împotriva ficatului personal, și va încerca să uite totul.
Adormind, va auzi totuși sângele traversându-i, tot mai greu, arterele, și se va gândi la cât de aproape este – iată – moartea. Se va gândi din nou, o clipă, acea clipă, la ultimii douăzeci de ani și la ce nu a făcut cu ei.
În vila ei cu un singur etaj, femeia vieții lui îi va zâmbi unui soț în plin proces de obezificare, care nu înțelege acum nimic din trecutul ei – și nici nu va înțelege vreodată – și își va spune că așa, așa este viața. Nici nu ar fi putut fi altfel.
Toți greșesc.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
