Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

E lumea mea și am de gând să mă înec în ea

10 February 2019

Și alerg, alerg, alerg disperată după o altă iubire, mai frumoasă, mai mare, cu mai puține zdrențe, nouă, dacă se poate, una confortabilă și sigură, care să stea locului, cuminte. Ah, mai ales, comodă. De ce cer comodă, nici eu nu știu. Nu eu țipam, nebună, că vreau să doară? Că vreau să apese? Să ma inunde, să mă copleșească, să mă rănească, să mă găsească ascunsă, să mă târască, scuture, prefacă și schimbe…

cuplu lumea

Doamnelor și domnilor! Am găsit-o! Mă pot lauda cu ea, se vede din satelit, o știe toată lumea, nu mi-o ascund, nici feresc, chiar o afișez ostentativ, și mă gândesc ce-or zice psihologii, ce vrea ea (adică eu) să ascundă sub această mare de emoții afișată cu atâta larghețe? Ce să ascund? O altă mare de emoții, nu degeaba mă lăudam că știu să înot, acum trebuie să fac față apelor în care mă scald. Dar nu o fac singură, ci cu el. Acel EL care nu știe să înoate, dar care se avântă vijelios alături de mine, mă ia de mână, mă trage în ape tulburi, adânci, și-mi place, ah… ce-mi place! De la el am învățat să mă arăt, să-mi scald apele fățiș, să-mi port dorul la vedere și să întorc spatele unei iubiri zdrențuite.

Nu m-am ferit de mâna lui mereu întinsă, am neglijat-o, poate, un timp, dar n-am uitat-o niciodată, deși m-a mângâiat, alintat, zdruncinat, cutremurat, înfiorat și lovit, toate simultan, la sfârșit am înțeles de ce, avea și el o mare învolburată de emoții care concurau cu ale mele, mereu au concurat. Și n-am aflat decât recent că mâna lui era cea căutată. N-am știut, de ce să știu? Cine, naiba, să stea să o vadă, când eu alergam dintr-o parte în alta (alergam, da, ăsta e cuvântul-cheie) cu disperare și cu jind, după ceva… cum spuneam la început, mai frumos, mai mare, mai sigur, confortabil și nou.

Acum iubesc. El știe și asta mi-e destul. E lumea mea și am de gând să mă înec în ea.

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Zodia sisifului

Pentru el doream să fiu mai slabă, mai frumoasă, mai altfel

La noi, totul pare a fi împotriva unei relații…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,058 views

Your tuppence

  1. Felix / 12 February 2019 12:33

    Nu e suficient să știe. Spune-i.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro