Nu prea mă omor cu listele, dar am văzut că se poartă: lista cu bunuri din declarația de avere, lista de cadouri pentru Crăciun, lista de cumpărături etc. Eu îmi fac lista cu hotărâri pentru noul an. Acum le spune „rezoluții”, că sună mai bine din franceză, deși nu cu același sens (REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective). Dezbaterile mele au fost într-un cadru restrâns, cu mine însămi. Și iată ce-a ieșit:
1. Să stau mai puțin pe scaun și mai mult în picioare, să merg mai mult decât să stau și să alerg când vreau să merg. Asta înseamnă să scriu din picioare la calculator și să alerg pe loc (joc de gleznă) când stau în stație și la cozile din supermarket. S-ar putea să am de înfruntat priviri bănuitoare, dar viața sportivă cere sacrificii.
2. Ca să fac mai multă mișcare, m-am gândit că ideal ar fi să-mi găsesc un job care să mă pună pe picioare. Am tot căutat în nomenclatorul de meserii ceva în mers vioi și iată ce am găsit, în ordine alfabetică: acrobat, agent poștal, brancardier, cascador, lucrător în culturi de câmp și legumicultură, pompagiu, săpător manual, scafandru, trapezist, văcar și vânzător ambulant. Cam puține, astea în mișcare. Pe unele le-am exclus din imposibilitate de realizare, la pompat și brancarde îți lucrezi mai mult brațele decât picioarele, văcarii/oierii sunt puțini și exclusiviști, vânzătorii ambulanți nu se mișcă din Centrul Vechi, lucrătorii în culturi agricole stau mai mult aplecați, iar de săpat nu vreau să sap pe nimeni. Mi-a rămas agentul poștal, dar și ăla e pe ducă de când cu Poșta Română și cea electronică.
3. Să scriu o carte. Aș putea începe cu amintirile mamei, care în tinerețe învăța în cimitir, că acolo era mai liniște decât acasă. Asta cu cimitirul are mare succes de la Mark Twain încoace. Sau aș putea începe cu amintirile mele, din Bucureștiul de altădată – ’80s are back! Sau o carte cu posturile și comment-urile adunate de pe facebook – e adevărat, nu sunt originală, dar sunt în trend. Așa că aveți grijă ce scrieți, că ajungeți subiect de roman. Nu am talentul înaintașilor, dar mă bazez cel puțin pe aceeași audiență, dacă vor să cumpere cartea toți cei care se speră să se (re)găsească în ea.
4. Să comentez mai puțin și să „like” mai mult (în general, nu doar pe fb). Când ești de acord cu lumea, stai în ochiul furtunii, unde e liniște și calm – ăsta fiind și motto-ul anului, după câte am văzut. Va trebui să-mi stăvilesc apetența pentru subiecte controversate, să încerc să privesc totul de sus și de departe. Departe de furtună, unde câțiva dintre prietenii mei stau tot timpul, ei știu de ce.
5. Să elimin din dietă toate alimentele nocive pentru organism. Carne nu mai mănânc de multă vreme. Urmează ouăle, despre care am auzit de la un neurolog că îmbătrânesc celula; laptele, despre care „Studiul China” zice că e cancerigen; brânza, că e grasă și se depune pe artere; legumele și fructele, că sunt impregnate cu chimicale; dulciurile și făinoasele, că-mi cresc insulina. Rămâne să beau apă când mi-e foame, dar nici apa nu mai e ce-a fost. Aia de la robinet e plină de mâl, bacterii și alte lucruri, iar cea din bidonul de plastic… are niveluri ridicate de „reziduu sec”. Plus că, în timp sau la căldură, ambalajul din plastic se descompune în substanțe chimice cancerigene…
6. Să cultiv legume și fructe pe balcon. E adevărat că balconul e cam mic, dar dacă mă extind și în living, pot să-mi primesc oaspeții direct în seră (am văzut că se poartă la obrazul fin – mai uzi un pătrunjel, mai porți o conversație) și mă uit printre răsaduri la televizor.
7. Să nu mai folosesc telefonul mobil, că fac tumoare la creier. Căștile cu fir ar fi bune, dar cică alea mici dau otită, iar cele mari – surzenie. Plus că lumea care nu-ți vede căștile, zice că vorbești singur. Nu că asta ar fi o problemă… Mai bine nu vorbesc deloc. Mă concentrez să-mi trimit gândurile la distanță – dacă auziți vă ceartă cineva, înseamnă că am reușit și mă gândesc la voi.
8. Să mă mut la munte, într-o zonă izolată, unde e aer curat, nepoluat, nu stai în trafic, nu sunt stâlpi de înaltă tensiune, nu-s antene radar, gsm, emițătoare/receptoare electromagnetice, telecomandă, router, bluetooth, etc. Cică asta cu „baia electromagnetică” e moarte curată. Fiind singură în munți, am și ocazia rară să mă întrețin amabil cu oile, caprele negre și alte viețuitoare, fără riscul de a fi înțeleasă greșit. Pot astfel să-mi testez rezistența la recluziune și la stresul postraumatic. Și să-mi îndeplinesc visul de la punctul 2, adică să fac multă mișcare.
9. Să gândesc negativ. Da, ați citit bine. Într-o lume în care toți se străduiesc să gândească pozitiv, adică să fie senini și fără griji, realismul te ferește de multe probleme. Adică, în loc să gândești pozitiv (vecinul n-o să uite niciodată robinetul deschis!), gândești negativ (vecinul e un căscat, iar eu ghinionist) și îți faci asigurare de casă. Așa nu scapi de inundație, dar măcar scapi de cheltuieli. Un studiu realizat de cercetătorii de a Universitatea Erlangen din Nurnberg (citat de The Huffington Post) a descoperit că pesimiștii trăiesc mai mult decât optimiștii, pentru că sunt mai precauți și mai atenți cu sănătatea și viața lor. Așa că lăsați-mă cu gândirea pozitivă, vă rog! Eu vreau să trăiesc mult și negativ.
10. Să șterg prostiile de mai sus, că oricum nu le citește nimeni. Nu le citesc nici eu.
Pe Mihaela o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
12 mai 2025, la ora 19:55, Lună Plină în Scorpion (horoscop)
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
