Hai, fă pași! Facem curățenie!

15 February 2021

Sunt mai retrasă de fel. Mama zice că sunt cam  „singuratică”, tata mă face „aia nițel timidă”, cei care nu mă cunosc pe îndelete mă definesc „aia cu nasul pe sus”.

Sunt mai selectivă de fel, îmi plac persoanele de calitate, cu bun simț, care îți grăiesc cu dragoste și sinceritate, care te fac să zâmbești cu sufletul și să râzi cu inima.

Sunt înzestrată și cu o intuiție puternică, care deseori mă trage de mânecă atunci când o persoană nu intră în categoria mea “oameni acceptați”. Am învățat să stau printre oameni, dar și să mă bucur numai de prezența mea. Să stau singură nu îmi displace. Chiar îmi pare rău de cei care nu acceptă singurătatea și sunt mereu în căutarea disperată a unei prezențe. Un prieten fals, o rudă nemulțumită, un partener care numai îți consumă energia. Acum, să fim sinceri, de câte ori ne mulțumim cu puțin sau suportăm acel prea mult, enervant și sâcâitor, doar de dragul de a nu a trece prin viață singuri?

Greșit! Total greșit! Calitate, nu cantitate!

@Getty Images

Și câte sunt de făcut! Curățenie prin gânduri, curățenie în casă (am scăpat de toate bibelourile de la rude, mileurile îngălbenite, farfuriile ciobite, hainele prea strâmte și, de ce nu, speranțele neîmplinite). Am aruncat tot ce era vechi și neutilizabil, făcând spațiu noului, proaspătului început. Am aruncat relații vechi, de care mă țineam legată ca un fir de praf pe o ață subțire. Am învățat să aleg, să clasific, să caut doar ce îmi priește. Caut ceva să îmi îmbunătățească traiul, relații sau lucruri, nu să mi-l complice.

Am șters atâta praf, încât mi s-au uzat și cârpele. De astă dată, nu am mai ascuns mizeria sub preș, ci l-am ridicat și am dat cu aspiratorul cu atâta energie de parcă de asta ar fi depins viața mea.

Am deschis larg geamurile, să pătrundă aer curat, să alunge mirosul de stătut, unde au stat prea multe dezamăgiri, prea multe lacrimi, unde am oftat de prea multe ori și am umplut goluri de stomac cu speranțe fără viitor. Am ieșit din zona de confort, deși mă țineam legată de ea cu pumnul strâns, cu multă încăpățânare, cu ardoare și patimă, de dat și la ceilalți. În sfârșit, i-am dat drumul și, deși la început am căzut în gol, căzătura nu a fost bruscă, dimpotrivă, am plutit ușor precum o pană din perna bunicii.  Și ce bine a fost, ce senzație de eliberare!

Am scăpat și de el! Am dat cu aspiratorul și pe aici. Deși tare greu a mai fost! Mi-am schimbat ideea de zeci de ori, m-am foit, m-am întors cu spatele, am făcut liste cu pro și contra, m-am uitat peste umăr, am cules speranțe și am strâns la piept amintiri. L-am dat cu spray de curățare, am sperat că o să-l pot schimba, că o să-l pot curăța de obiceiuri proaste, dar a fost în zadar. De mult timp nu mai dăruia, mai mult îmi lua.

A trecut multă vreme de când nu îmi mai aducea flori, mi-am umplut casa de flori.

A trecut multă vreme de când nu îmi mai făcea cadouri, mi-am cumpărat batoane de ciocolată.

A trecut multă vreme de când nu mă mai răsfața, mi-am umplut paharul cu vin.

A trecut multă vreme de când nu mă mai făcea să râd, m-am uitat la un film de comedie.

Și a trecut și mai multă vreme de când pentru el nu mai existam, mi-am făcut programare la coafor!

Odată cu el, mi-am făcut curaj și am făcut curățenie prin toate relațiile. Rude insistente și indiscrete, vecini curioși, colegi invidioși, prieteni bârfitori, cunoscuți plictisitori, persoane care te obosesc, care îți invadează spațiul personal doar din curiozitate, din plictiseală, din răutate.

A mai rămas doar mătușa care mă întreabă disperată unde mi-au dispărut bibelourile primite cadou de la ea. Uite, la asta nu m-am gândit! Căci am curățat tot! Tot ce mă oprima, tot ce mă deranja, mă sufoca, mă plictisea și nu mă aprecia.

Și nu îmi este frică de singurătate!

Am muzica mea, am cărțile mele, am paharul meu de vin, am visele, amintirile, spațiul și timpul meu, am bucuria mea interioară.

Dacă tu nu vrei să adaugi sau să îmbunătățești ceva în detrimentul meu, atunci nu te vreau în viața mea. Căci fac curat peste tot și toate. Și nici de vecini nu-mi pasă, căci stau la parter!

Acum vă las, mă duc să dau cu mătura!

Guest post by Mihaela Ursachi

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Suntem doar praf de stele…

Bonnie & Clyde à la française – Adieu les cons!

Știam de când i-am dat banii că am făcut o porcărie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro