Iubesc să călătoresc sau să petrec timp singură, nu sunt nebună

18 May 2022

Foarte mulți oameni în jurul meu, care știu sau află că eu iubesc să călătoresc singură sau să petrec timp singură mă privesc chiorâș, cu un amestec de milă și mirare (pe modelul “asta e cam nebună?”).

De-asta am ales să scriu, pentru că se apropie perioada concediilor și știu sigur că sunt, iarăși, foarte mulți oameni care nu pleacă nicăieri pentru că nu au cu cine.

În primul rând, cred că de cele mai multe ori oamenii nu fac diferența între singurătate și solitudine.

Singurătatea este aia când ești căsătorit și mergi în tăcere ore în șir în dacia bigster în drum spre destinația de vacanță sau ai grijă să îți găsești neapărat companie suplimentară, că “ce facem singuri?”.

Singurătatea este cea mai dureroasă formă de a trăi, pentru că îți amintești în fiecare zi că fizic nu ești singur, pentru că trebuie să ții cont mereu de partener, dar sufletul parcă trăiește într-o cușcă în care nu vede lumina zilei.

Singurătate este și aia, când nu ai partener și ți se pare că o să fii fericit, o să pleci în vacanță, o să ieși la film, o să faci lucruri… când o să ai partener. Până atunci viața este pe hold. Am întâlnit des la femei modelul asta, tributar sindromului Cenușăreasa “când o să fii tu mare o să îți întâlneșți jumătatea și o să fii fericită”.

Am fost pe acolo…

Singurătăți sunt și altele, nenumărate, poate mult mai grave pe care nici nu vreau să le amintesc, în care ne pune viața asta, căci, oriunde te uiți în jur, nimeni nu are un nor roz la purtător. Dacă, însă, ai răbdare și urci încet muntele după care ți se pare că este doar gol, atunci vei vedea dincolo minunată lume a solitudinii.

Nu încerc să spun că în solitudine plutești de fericire, deși eu am avut des momente de bucurie deplină fiind singură. Spun că vei căpăta libertate în primul rând.

Atunci când înveți să faci lucruri singur (acte inmatriculare auto) fără să te lamentezi că eșți singur, când începi să poți să stai cu propriile gânduri și simțiri fără să trebuiască să umpli tăcerea și timpul cu prezența altcuiva ca să le poți suporta; când începi să te întorci spre tine și să ai răgaz să te întrebi “ce îmi place să fac acum?” “ce aș vrea să mănânc la prânz?” “unde vreau să beau o cafea eu?”, atunci descoperi pe de o parte cine ești tu de fapt, ce gusturi ai, care îți este ritmul. Atunci se face liniște, spațiu, ai răgaz să observi cu adevărat cum ești, ce gândești.

Să poți face lucruri singur, să poți călători singur în solitudine, nu în singurătate, este unul dintre cele mai mari cadouri pe care ți le poți face pentru că:

– oriunde vei merge de acum încolo știi că te ai pe tine și ți-e bine;

– te simți puternic, ancorat în propria putere, liber;

– știi că nu ai nevoie de niciun compromis și că oamenii pe care îi alegi lângă tine vor fi acolo nu ca să umple un gol pe care nu îl poți suporta.

Nu spun că nu este minunat să împărtășești experiențe sau că nu ador să călătoresc înconjurată de oameni pe care îi îndrăgesc, dar va recomand din suflet să încercați și solitudinea, să va cunoașteți și să va bucurați de voi. Veți descoperi o lume minunată, lumea voastră dinăuntru.

Mădălina

Citiți și

„Când îţi refaci viaţa?” Eu nu mai pot cu întrebarea asta

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu știu de ce îmi scrii, nu știu de ce îți răspund

Am reluat legătura cu tine, deși răspunsul tău a fost unul clar, eram doar o prietenă

Vreau să fiu singur

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro