Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mie chiar mi-e frică să nu fiu considerată proastă

22 September 2020

Se spune că în fiecare dintre noi există, într-o măsură mai mică sau mai mare, o frică latentă de a nu fi considerați proști. Cică teama asta a declasat alte păcate capitale, precum  decăderea morală sau igiena fizică necorespunzătoare. Acum poți să puți de deștept predicând din îndreptarul de spovedanie, doar să nu cumva să fii considerat prost dacă-ți ții gura în chestiuni care nu te privesc. Sau în altele despre care n-ai habar.

Se mai spune că proștii nu știu că sunt proști. Prostia reprezentând o entitate care-i posedă fără ca ei să aibă cunoștință de ea. Păi, cum să nu-ți fie frică de ceva ce te poate cuprinde pe nevăzute, făcând din tine o victimă a: (a) altor proști; (b) deștepților; (c) nici una dintre ele; (d) a și b. Normal că trăiești cu frica în sân, dacă nu ești încă prost destul încât să nu te mai doară nimic.

Nu pot să garantez adevărul acestor ziceri. La școală am învățat să nu este corect să generalizăm anumite comportamente care nu se încadrează în tipare de inteligență și am fost frumos sfătuiți să ne referim în termeni eleganți ca: o persoană nu poate fi numită proastă, ci se poate spune despre ea că are sau că a avut un comportament prostesc. Ta-naaa! Nu etichetăm, nu criticăm omul, ci comportamentul. Pentru că, au venit ei cu o sumedenie de argumente (uneori extrem de personale, dacă e să-mi dau cu părerea), oamenii deștepți se pot comporta prostește în anumite situații.

©Igor Morski

Tot de mai sus nu-i decât un fel de introducere pentru ceea ce vreau eu de fapt să spun, nu știu dacă este relevantă sau nu, dar la asta mă gândeam în tandem cu rândurile pe care le citeam cu scopul de a mă purifica, de a mă imuniza contra prostiei. Na, mie chiar mi-e frică să nu fiu considerată proastă, sunt încă într-un fel de purgatoriu unde evaluarea celorlalți contează, așa că-mi dau silința să fac o impresie bună. Și mă rog, în caz că-s printre cei care nu știu…cu toate că, dacă am această frică…mna, nu știu exact… în sfârșit, citeam eu acolo, încercând să înțeleg cât mai bine cele scrise, pentru că domnul în cauză punea pe seama prostiei, ignoranței și inculturii românilor starea precară a națiunii, cu speranța că o să mă deștept în caz că mă prostisem între timp sau în caz că eram proastă și nu știam. Preventiv.

Nu mai sunt de mult timp patriotă, de când nu mai trebuie să stau drepți în fața televizorului la auzul imnului, nu știu cum să-mi manifest grija și iubirea față de țară, interesul față de starea națiunii diminuându-se, astfel, considerabil, comparativ cu grija față de ce-ar zice lumea despre mine. Așa că mai săream peste pasajele care relatau cum diferite formațiuni politice au furat țara și etc. și mă axam doar pe cele care creionau profilul prostului, ca apoi, având după ce să mai iau, să încerc pe cât posibil să nu mă iau, adică să le fac pe toate invers.

Nu știu încă dacă și-a făcut efectul. Probabil că mai durează, așa cum e în cazul tratamentelor naturiste, nu devii floare de lotus de la o singură valeriană înghițită, efectul nu e chiar atât de imediat chiar dacă are un efect foarte puternic asupra respirației tale de fiecare dată când o râgâi.

O să mai aștept puțin și, dacă o să văd că nimic-nimic, o să mai caut să mai citesc o dată, că poate n-am citit cum trebuie. Cu toate că uneori mă gândesc că oamenii ăștia care scriu atât de frumos, care-și bat capul să ne îndrepte, să ne arate unde și cu ce greșim, își pierd timpul degeaba, sau (b) au o doză de egoism care-i face să scrie oricum, doar așa, pentru buna lor dispoziție sau pentru a-și vărsa năduful, pentru că cei care ar trebui să citească, n-o vor face în veci sau, dacă le va cădea din greșeală în mâini o astfel de scriere, n-o vor înțelege, eventual se vor șterge cu ea la cur. Pentru că, dacă nu există nici un gram, nicio particulă de sol fertil acolo, în mintea lor nu va încolți nimic, nu va crește nimic acolo, mintea lor rămânând în continuare plină de bălării crescute de la atâta uitat la televizor la diferite persoane care, după mine, trebuie să te îngrozească, nu să te amuze sau eventual să te facă să te simți mai deștept.

Pe Simona o găsiți și aici

Toate articolele, aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

În viața asta, adevărata bucurie o simți după o mare durere

Criză, frică şi curaj

“- Cum ți-a ieșit testul IQ? – Negativ, slavă Domnului! “

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Zambet / 22 September 2020 23:48

    O poezie, “o mie de raspunsuri” – anti daca…

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro