Industria longevității promite tinerețe fără bătrânețe. Dar, dacă am avea viață nesfârșită, ce am face cu ea? Și cât din acest timp am rămâne, de fapt, tinere, în putere, cu mintea limpede și corpul capabil de bucuriile care fac tinerețea atât de dorită?
Obsesia pentru tinerețe, de la mit la business high-tech
De la apa vie din basme și elixirul alchimiștilor până la cremele-minune din reclamele TV, oamenii au visat mereu să oprească timpul. În Antichitate, împărați și regine au căutat rețete secrete; în epoca modernă, ne-am mulțumit cu promisiuni cosmetice și regimuri de viață. Dar în ultimul deceniu, dorința de tinerețe s-a mutat pe terenul cel mai scump și mai sofisticat al științei: biohacking și longevitate extremă.
Industria e în plin boom: dacă în 2013 existau sub o sută de clinici dedicate longevității, acum sunt peste 3.000 în lume. Dispozitivele purtabile îți măsoară vârsta biologică, start-up-urile promit terapii genetice care întineresc organele, iar cei mai bogați oameni de pe planetă investesc miliarde pentru a câștiga ani, poate decenii, de viață.
Peter Diamandis – omul care vrea să facă moartea opțională
Illustration by Bianca Bagnarelli
Portretizat recent într-un amplu articol din The New Yorker, Peter Diamandis, 64 de ani, medic, inginer aerospațial și antreprenor cu peste 20 de companii fondate, este una dintre figurile-cheie ale acestei mișcări. De la clinica sa Fountain Life, unde abonamentul anual depășește 20.000 $, la conferințe și fonduri de investiții în biotehnologie și inteligență artificială, totul la el servește un scop: atingerea longevity escape velocity – momentul în care îmbătrânirea poate fi oprită și inversată.
Recent, a lansat XPRIZE Healthspan, o competiție cu premiu de 81 de milioane de dolari, pentru o terapie care, până în 2030, să îmbunătățească funcțiile musculare, cognitive și imunitare cu echivalentul a două decenii de tinerețe biologică. „Douăzeci de ani vor fi puntea către următorii douăzeci, și tot așa”, spune el.
Biohackerii și clubul select al nemuririi
În jurul lui Diamandis gravitează nume deja cunoscute publicului nostru, precum Bryan Johnson – antreprenorul care își publică zilnic biomarkerii și își optimizează corpul cu sute de proceduri – sau Aubrey de Grey, teoreticianul care a inventat expresia longevity escape velocity. Investitorii din acest cerc sunt, în mare parte, bărbați bogați, convinși că știința le va permite nu doar să trăiască mai mult, ci și să își păstreze capacitatea de a lucra, de a iubi, de a experimenta.
Criticii avertizează însă că biologia umană e un sistem infinit mai complex decât retorica optimistă, că multe terapii „minune” au efecte secundare serioase și că diferențele între felul în care îmbătrânesc bărbații și femeile sunt încă insuficient studiate.
Ce legătură are asta cu noi, cei care nu ne permitem clinici de lux?
Răspunsul scurt: mai mult decât pare. Deși nu avem acces la tehnologii de zeci de mii de euro, cercetările din domeniu confirmă că aproximativ 80% din longevitate este determinată de stilul de viață, nu de gene. Asta înseamnă că putem face, fără costuri majore, exact acele lucruri care contează cel mai mult pentru sănătatea pe termen lung:
-
somn suficient și de calitate;
-
mișcare regulată (inclusiv exerciții de forță și antrenamente scurte, dar intense);
-
alimentație echilibrată, bogată în vegetale și săracă în ultraprocesate;
-
gestionarea stresului și păstrarea legăturilor sociale.
Pe scurt, ceea ce medicii numesc healthspan – anii trăiți sănătos – e la îndemâna noastră chiar acum, fără gadgeturi și tratamente experimentale.
Dilema etică a nemuririi
Chiar dacă progresul tehnologic ar permite „viața fără sfârșit”, întrebarea rămâne: ar trebui?
-
Inegalitatea: accesul ar fi limitat la o elită globală, adâncind diferențele dintre bogați și restul lumii.
-
Sensul vieții: moartea, deși dureroasă, dă un cadru și un sens existenței. Cum s-ar schimba relațiile, politica, arta, dacă oamenii ar trăi sute de ani?
-
Puterea concentrată: ce se întâmplă dacă liderii autoritari sau oligarhii își prelungesc viața la nesfârșit?
Chiar Diamandis recunoaște că „trebuie să ne întrebăm la ce punct încetăm să mai fim oameni”, mai ales dacă intervențiile tehnologice vor remodela creierul și personalitatea.
Citește și:
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
Este îmbătrânirea o boală? Bryan Johnson încearcă să afle
Este posibilă inversarea biologică a vârstei?
Ce cost are promisiunea longevității pentru femei
Dezbaterea condiție fizică – grăsime
Mituri ale longevității, infirmate de un studiu lung cât o viață
(listă tag pentru navigare internă) Tag: biohacking
Când viața devine prea lungă
Suntem prima generație din istorie cu o durată medie a vieții de peste 70–80 de ani, cu zeci de ani de sănătate mai mult decât strămoșii noștri. Și totuși, mulți oameni se plictisesc, nu realizează nimic notabil sau simt că își irosesc timpul chiar în această versiune „scurtă” a existenței.
Ce s-ar întâmpla dacă am avea, brusc, 200 sau 500 de ani la dispoziție? Ar crește creativitatea, explorarea, contribuția la binele comun? Sau am multiplica aceeași inerție și aceleași conflicte personale?
Și, poate întrebarea cea mai incomodă: cât din această viață lungă ar fi petrecut efectiv în tinerețe, în putere, cu mintea limpede și corpul capabil de tot ce face tinerețea atât de râvnită? Dacă tehnologia nu poate asigura și menținerea acestor calități, riscul este să schimbăm doar durata, nu și calitatea vieții.
Ce am face cu o viață fără sfârșit? Am dori să trăim la infinit aceeași existență, în același corp și cu aceiași oameni – varianta „nemuririi statice” –, riscând stagnarea? Am prefera mai multe vieți diferite, apropiate de ideea reîncarnării, cu prețul pierderii identității actuale? Sau am vrea să ne întoarcem la viața noastră după moarte, păstrând tot ce iubim, dar și episoadele grele, poate cu ocazia de a le trăi altfel?
Poate că, într-un fel, trăim deja mai multe vieți în același corp. Ne schimbăm profesia, orașul, oamenii de lângă noi, iar fiecare etapă are propria identitate, propriile bucurii și pierderi. Diferența e că aceste „vieți” sunt limitate de un timp finită, ceea ce le dă urgență și sens. Dacă am elimina limita, am păstra aceeași intensitate? Sau am ajunge să repetăm la nesfârșit aceleași alegeri, până când însăși ideea de nou s-ar uza?
Și încă o întrebare: de ce își doresc nemurirea bogații și ce ar face cu ea? Pentru unii, ar însemna timp nelimitat să-și cheltuie și sporească averile, să-și extindă influența. Pentru cei săraci, însă, fără schimbarea condițiilor de viață, o astfel de „eternitate” ar putea părea mai degrabă o condamnare decât un privilegiu. Poate că unii nu și-ar dori să revină deloc, preferând Raiul unei vieți repetate la nesfârșit.
Industria longevității, estimată la peste 25 de miliarde de dolari anual și aflată în plină expansiune, atrage nu doar cercetători, ci și investitori majori din tehnologie și biotehnologie. De la terapii genetice și regenerare celulară, la organe crescute în laborator și medicamente care întârzie îmbătrânirea, piața promite nu doar prelungirea vieții, ci și menținerea vitalității cât mai mult timp. Întrebarea rămâne: cui îi va aparține, în final, acest privilegiu?
Tinerețea ca alegere zilnică
În timp ce unii își investesc averea pentru a prinde „trenul nemuririi”, noi, ceilalți, putem face un lucru mai simplu și, poate, mai înțelept: să trăim acum astfel încât fiecare zi să conteze. Să nu alergăm orbește după un orizont care tot se mută, ci să ne folosim energia pentru sănătate, conexiuni și sens.
Poate că nu vom coloniza Marte și nu vom trăi 300 de ani, dar putem ajunge acolo unde contează cu adevărat: la o viață lungă și bună, trăită cu demnitate, curiozitate și bucurie.
FAQ
-
Ce este longevity escape velocity?
Momentul ipotetic în care îmbătrânirea poate fi oprită și inversată, astfel încât să câștigăm timp biologic mai repede decât îl pierdem. -
De ce e controversată ideea longevității extreme?
Pentru că ridică probleme etice, sociale și politice, iar impactul asupra echilibrului planetar e imprevizibil. -
Chiar contează mai mult stilul de viață decât genele?
Da — studiile arată că factorii comportamentali determină aproximativ 80% din durata vieții. -
Ce putem face fără acces la tehnologii scumpe?
Mișcare regulată, alimentație sănătoasă, somn de calitate, gestionarea stresului, conexiuni sociale. -
Există riscuri în terapiile experimentale?
Da — de la lipsa dovezilor pe termen lung la efecte secundare grave; multe tratamente funcționează la animale, dar nu și la oameni.
Citiţi şi
Suntem conectați prin unde invizibile? Ipoteză și realitate
Menopauză și lifestyle medicine – partea întîia
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
